Duminică, 27 martie 2022, de la orele 19, publicul prezent în sala mare a Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" s-a delectat cu un spectacol care a avut la bază un concept inedit de reînsuflețire a unei epoci demult apuse - epoca interbelică. Evenimentul a fost susținut de Corul de cameră "Preludiu", dirijat de Andrei Stănculescu. Invitați: Flavian Chitic (pian) și Iulia Bitta (percuție). Din program au făcut parte pagini celebre din perioada interbelică - aranjate pentru cor mixt realizate de compozitorul Ioan Dobrinescu - reunite sub numele de Suita "București interbelic"(p.a.a. în varianta pentru cor mixt), precum și lucrările Neznakomka de Yuri Falik și Libertango de Astor Piazzolla. Partea a doua a programului ne-a purtat câteva decenii mai târziu, în America anilor '60, secolul trecut, pe acordurile răsunătoare ale suitelor corale din The Sound of Music de Richard Rodgers și West Side Story de Leonard Bernstein (arr. Mac Huff).

Amfitrionul evenimentului, Liviu Pețu, realizator la Radio România Muzical și membru al ansamblului, ne-a descris în câteva cuvinte conceptul spectacolului și a realizat o prezentare succintă a corului, precum și a parcursului artistic al dirijorului Andrei Stănculescu, evidențiind atenția acestuia asupra redării cât mai fidele a intențiilor reale ale compozitorilor.

Apariția pe scenă a corului a fost una spectaculoasă și surprinzătoare pentru că fetele nu au purtat bine-cunoscutele costume cu care ansamblul ne-a obișnuit, ci au fost îmbrăcate în rochii negre accesorizate cu pene și perle în spiritul anilor '20, pentru a desăvârși atmosfera primei părți a spectacolului. Concertul a debutat cu piesa Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?, partida de sopran dând glas temei principale. Percuția a punctat ritmul de tango pentru o mai bună fluiditate, în timp ce fetele au purtat un dialog muzical cu tenorii și bașii. Rallentando-ul din final a conferit o stabilitate aparte întregului fragment. În continuare, sunetul cristalin al corului s-a dezvăluit în cântecul Fetițe dulci ca-n București, compoziția lui Ion Vasilescu,atmosfera fiind una jovială, fără a omite însă precizia tehnică. O pereche de dansatori - Elena Duicu și Robert Andrei Vlădescu - și-a făcut apariția pe scenă și a ilustrat romanța în pași de dans. Comunicarea muzicienilor s-a realizat cu atât mai dificil și coordonarea este cu atât mai remarcabilă cu cât cei doi dansatori se aflau chiar între ansamblu și dirijor. Inima-i un telefon s-a concretizat muzical ca un apel telefonic între băieți și fete, delimitându-se clar fiecare voce. Acordurile vivace au invitat la dans, spectatorii abia abținându-se să nu se ridice de pe scaune. Această lucrare a contrastat cu fluiditatea și duioșia prezente în piesa Noapte bună, Mimi. Începutul tenorilor a fost cald și legat. Disonanțele interesante au conferit câteva creșteri tensionale foarte bine-venite. De asemenea, atunci când a avut tema, partida de bas a frazat frumos, iar sopranele au concluzionat cu filigranul vocii lor, dând dovadă de o omogenitate aparte. Dirijorul a fost jovial și degajat, cu mișcări precise, naturale, purtând cu sine carisma care ne-a devenit deja atât de familiară. Suita s-a încheiat cu piesa Iubesc femeia, care a avut numeroase schimbări dinamice, iar glissando-urile de la bași au conferit mult farmec, fiind executate potrivit cu contextul muzical. Liniile vocale s-au dezvoltat individual spre a se contopi în final. Această suită se definește printr-o bogată complexitate sonoră, păstrând totodată caracterul specific fiecărei piese și conservând abil parfumul epocii pe care o evocă. Prima parte a concertului s-a încheiat în pași de tango, cu lucrarea deja consacrată în repertoriul ansamblului - Neznakomka de Yuri Falik - și cuLibertango de Astor Piazzolla (arr. Lincoln Andrade), atmosfera misterioasă fiind completată de mișcările senzuale ale celor doi dansatori.

După ce aplauzele entuziaste au contenit cu greu, Corul "Preludiu" a făcut o incursiune în musicalurile anilor '60 din Statele Unite ale Americii cu Suita corală din "The Sound of Music" de Richard Rodgers, la pian aflându-se Flavian Chitic. Fragmente precum "The sound of music", "My favourite things", "Climb every mountain" sau celebrul "Do re mi" au răsunat nostalgic, spre bucuria vădită a spectatorilor. Seara s-a încheiat cu Suita corală din "West Side Story" de Leonard Bernstein, aranjamentul pentru cor mixt aparținându-i lui Mac Huff. Aici s-au remarcat câteva voci din cor, soprana Alina Bosovici care a cântat suav tema din duetul "Tonight" și baritonul Marius Nine care l-a întruchipat pe Tony. De apreciat acuratețea și sensibilitatea cu care acesta a cântat, dat fiind că partitura este concepută pentru o voce de tenor. Suita ne-a purtat prin temele celebre ale musicalului, ajungând la "I feel pretty" unde Raluca Stoica i-a dat glas Mariei, iar apoi s-a dezlănțuit în zarva tipic portoricană din "America", urmându-i Victoriei Burdea, care și-a condus linia expresiv și delicat. Dirijorul Andrei Stănculescu a anticipat foarte bine schimbările agogice, alternanța părților fiind foarte lină. Deși altistele au avut mai multă personalitate în final, sopranele au concluzionat precis și diafan alături de celelalte partide. Publicul a izbucnit în ropote de aplauze.

Într-o notă de umor, în consonanță cu atmosfera care ne-a învăluit de-a lungul întregii seri, artiștii din Corul "Preludiu" au pregătit un aranjament muzical realizat de dirijorul lor, Andrei Stănculescu, pentru piesa Să nu te superi că te-njur!, cândva interpretată de Jean Moscopol. Lucrarea a smuls multe zâmbete și priviri admirative, fiind presărată ici-colo cu intervențiile pline de personalitate ale câtorva din membrii ansamblului. Prelucrarea a păstrat caracterul lucrării originale, cu creșteri line, modulații care au conferit vitalitate discursului sonor, întărite de interpretarea pătimașă. Aranjamentul prezentat în primă audiție absolută a avut ceva mai multă substanță și vivacitate decât piesa originală. De altfel, un spectator trecut de prima tinerețe a concluzionat cele petrecute pe scenă, șoptindu-i soției sale că Andrei Stănculescu "e un muzician desăvârșit, eu știu!"

Pentru că aplauzele puternice nu încetau, Corul de cameră "Preludiu" a interpretat încă o dată "Fetițe dulci ca-n București", iar dirijorul a cerut permisiunea să asiste din sală, lăsându-i pe muzicienii pregătiți de el cu atâta minuțiozitate să evolueze singuri.

Atmosfera cu parfum de romanță a imprimat tuturor celor prezenți o stare de bine, conferindu-le speranța că muzica corală din România are perspective din ce în ce mai vaste și poate fi regăsită în cele mai inedite ipostaze.