17 ani are Alexandru Spînu, protagonistul seratelor de marți din 14 mai. A adus cu el exuberanța caracteristică vârstei sale într-un program atrăgător, inspirat și, nu în ultimul rând, bine studiat. Alexandru Spînu este elev la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti" din București, este bursier SoNoRo Interferențe, talentul fiindu-i recunoscut și la mai multe concursuri, între care Concursul "George Georgescu" și Music Unites Europe. Alexandru Spînu cântă la violă, un instrument destul de rar prezentat în cadrul Stagiunii de Marți, fiind secondat la Sala mică a Ateneului Român de experimentata pianistă Eliza Gabriela Puchianu. Aceasta a vorbit cu admirație despre un tânăr muzician stăpân pe instrumentul său:

"Alex a fost o mare plăcere! Pentru a colabora cu el nu am avut nevoie de nimic altceva decât să mă pregătesc eu puțin și apoi să comunic cu el de fiecare dată când ne întâlneam la repetiții. Repetițiile au decurs foarte liniștit, fără nici o problemă, ba din contră, m-am simțit extraordinar de bine și de în largul meu de parcă n-aș fi colaborat cu un liceean, ci chiar cu un instrumentist matur și care înțelege foarte bine arta instrumentului său și care înțelege foarte bine tot ce presupune frazare ș.a.m.d."

Robert Schumann, George Enescu, Rebecca Clark sunt compozitorii pentru care a optat violistul Alexandru Spânu, acesta aducând și un plus de culoare alături de colegii săi: violonista Ilinca Forna, violoncelista Sofia Blându și pianista Andra Borz, interpretând trei piese pentru cvartet cu pian de Richard Strauss:

"Am decis să începem cu niște basme, și anume Markenbilder de Robert Schumann. Am decis să creăm o atmosferă cât mai feerică și misterioasă la început, ca să evoluăm încet, încet către Enescu - Piesă de concert, care preia misterul lui Schumann și îl dezvoltă în ceva cât mai impetuos."

Ți-ai adus și colegii pe scenă!

"Da, prietenii foarte buni, prieteni care cântă împreună doar ca să se bucure. Și am interpretat trei piese de Richard Strauss din genul hausmusik, adică foarte libere; au fost scrise pentru unchiul lui."

Și ultima lucrare, Sonata?

"Sonata de Rebecca Clark este o lucrare genială! Mi se pare că seamănă foarte mult cu Enescu, sincer. Foarte impetuoasă și mi se pare că pune foarte bine în valoare și timbrul violei și timbrul pianului și creează..."

"Da, ea a fost scrisă pentru un concurs de compoziție de la Berkshire, în 1919. A câștigat Locul II cu ea. A fost descoperirea nului pentru mine, pentru că eu nu știam de ea. Alex mi-a propus să o cânt. Și am început să citesc despre ea, am început să cânt, într-adevăr e foarte impresionistă, dar în același timp are niște rădăcini bine înfipte în pământ."

În tot parcursul său muzical, violistul Alexandru Spînu a demonstrat, cu trăsături sigure de arcuş, că este un instrumentist inteligent, sensibil, cu un ton cald şi cu o mare plăcere de a cânta pe care a împărtăşit-o cu generozitate publicului aflat în sală. Cu siguranţă vom mai auzi despre evoluţiile lui interesante.