"De ieri până astăzi" a fost titlul pe care l-au ales cei cinci protagoniști ai concertului care a avut loc în data de 8 mai, la Teatrul Act din Calea Victoriei nr. 126, în cadrul Stagiunii de Jazz - o echipă extrem de valoroasă, alături de Vlad Popescu - baterie și Adrian Flautistu - contrabas (nucleul de bază), George Natsis - pian și aranjamente, Sebastian Burneci - trompetă și Paolo Profeti - saxofon. Ei și-au alcătuit scenariul muzical pornind de la câteva teme din muzica ușoară românească - ni s-a reamintit cu această ocazie că expresia a apărut în epoca de aur pentru a înlocui cuvântul pop, deranjant pentru conotațiile sale occidentale. Un concert extrem de reușit care a făcut plăcere deopotrivă artiștilor (s-a simțit acest lucru), dar și publicului aflat în sală care a recunoscut melodii familiare semnate Laurențiu Profeta, Nicu Alifantis, Vama veche, Timpuri Noi, Alexandru Andrieș și din repertoriul Aurei Urziceanu, una dintre piese fiind compusă chiar de către George Natsis - "Dor de viață".

Din primele momente ne-a captivat filonul liric al vechilor teme, rafinat adaptate în registrul jazzistic, modernizate aș spune prin improvizațiile celor cinci muzicieni, dar mai ales prin aranjamentele de o mare diversitate, de la jazz-ul New Orleans, straight-ahead, latino, la un jazz contemporan pretabil muzicii celor de la Timpuri Noi, sau spectaculosul bis "Tu, eu și o umbrelă" de Temistocle Popa, toate de cea mai bună calitate, chiar trezind regretul că muzica pop românească nu a privit mai de mult și mai profund în direcția jazz-ului. Desigur Sebastian Burneci aruncă flăcări și are darul de a trece, în unele momente, dincolo de barierele "perfecțiunii interpretative" și bineînțeles, cele mai multe felicitări le merită George Natsis pentru modul în care a regizat acest proiect. Sperăm să fie continuat și să apară pe disc.

"A fost fantastic! La început eram apatic, după care am crescut, am crescut până când s-a terminat cu joaca asta și dialogul între saxofon și trompetă. Ne-am bucurat și să recunoaștem piesele copilăriei noastre, interpretate cu totul altfel. A fost fain. Sunt inginer economist - Octavian Mihu."

"Absolut superb! A fost așa cum ne așteptam. Cu siguranță, o să venim și în iunie când o să fie ultima. Mirela Mincă mă numesc și sunt tehnician proiectant."

Ce a însemnat acest proiect pentru pianistul și compozitorul George Natsis?

"Înseamnă multe lucruri. În primul rând, înseamnă faptul că muzica românească este foarte apreciată; mă refer la reacția publicului, la felul cum au vibrat cu noi chiar dacă am cântat muzică și ceva mai veche, muzică de acum 30 de ani chiar și mai mult decât atât. Ați văzut, am încheiat cu o piesă dintr-un film, Cântecele mării, muzica lui Temistocle Popa, melodie care inițial a fost cântată de Dan Spătaru și Natalia Frateeva. Nu este primul proiect românesc pe care-l facem, dar este primul proiect de jazz cu muzică exclusiv românească, din muzică pop transformată în jazz. Nu e ușor să găsești modalitatea de a transforma o piesă astfel încât să nu-și piardă personalitatea, să fie la fel de recognoscibilă și în același timp să aducă un suflu nou, un suflu specific, caracteristic. Și, după reacția publicului, cred că am reușit acest lucru. Am încercat să speculez la fiecare piesă ceea ce era mai reprezentativ, ceea ce însemna amprenta piesei respective. Eu cred că a fost un proiect bun și, cu siguranță, nu va fi ultimul."