Spectacolul cu Alcina în regia lui James Darrah a fost un exemplu de teatru baroc. Minimum de mișcare, puțin balet decorativ sau cu rol de comentator de situații și fapte, expresivitate debordantă, tensiune în valuri care se sparg doar pentru a se reface cel puțin cu aceeași intensitate, sonorități într-o paletă coloristică inepuizabilă… Tot ceea ce reușea spectaculos mașinăria complexădin spatele scenei baroce preia astăzi proiecția video. Aproape că nici nu mai este nevoie de decoruri și povestea se ilustrează impecabil. La fiecare arie, uimire și încântare față de ce se poate face, timp de minute bune, cu puține cuvinte care se reiau mereu și mereu; dar muzica lui Händel le îmbracă atât de frumos, melodiile, armoniile și contrapunctul sunt în egală măsură gândite și simțite, dozarea tensiunilor fiecărei fraze este atât de meșteșugită încât te copleșește iar cântărețului nu îi rămâne "decât" să adauge sonorităților propriile trăiri și propriile disponibilități în a reuși tehnic acrobație vocală. Fiecare arie este o bijuterie, din toate punctele de vedere.

Și acest spectacol durează tot patru ore - este durata aproape standard a unei opere de Georg Friedrich Händel. Dar faptul că nimic nu deranjează curgerea muzicală, că ariile se înlănțuie grațios, separate doar de câteva dialoguri acompaniate, vocile splendide ale cântăreților, aproape toți specialiști de primă clasă în muzica barocă și strălucirea celebrului ansamblu Deutsche Händel-Solisten căruia i se alătură cântăreții din Corul Festivalului Händel creează spectatorilor din sala de la Badisches Staatstheater din Karlsruhe ocazia unei experiențe artistice încântătoare, de neuitat.

Ca în toate cele peste 50 de opere scrise de compozitorul german, și Alcina (premiera mondială 1735 Covent Garden, Londra) are o acțiune complicată și încâlcită. Cavalerul Ruggiero și corabia lui au eșuat pe o insulă care se dovedește a fi stăpânită de vrăjitoarea Alcina. Aceasta îi transformă pe toți cei ce ajung la ea, fie în iubiți trecători, fie în animale sau plante. Vrăjit, Ruggiero se îndrăgostește de Alcina.

Însoțită de Melisso, Bradamante, logodnica lui Ruggiero, travestită în băiatul pe nume Ricciardo, ajunge pe insulă. Cei doi sunt întâmpinați de Morgana, sora Alcinei, care se îndrăgostește pe loc de Bradamante/ Ricciardo. De aici firul acțiunii se încurcă și se descurcă spectaculos, implicând și alte personaje, precum tânărul Oberto care își caută tatăl dispărut, sau Oronte, cel îndrăgostit de Morgana. Dragostea, disperarea, gelozia, furia, speranța, încrederea, spiritul de sacrificiu ale celor implicați în poveste conduc însă, spre un final fericit. Logodnicii sunt din nou împreună, fiul își regăsește tatăl care fusese transformat în leu, iar insula se scufundă pentru totdeauna, nu înainte ca toți cei vrăjiți să redevină oameni și să ridice imnuri de slavă celor care i-au eliberat.

Resursele expresive ale muzicii lui Händel par a fi inepuizabile. Caracterele sunt complexe, trăirile intense, cotiturile acțiunii, neașteptate, schimbările de stare și de atmosferă, rapide și radicale. Iar interpreții pe care i-am ascultat au evoluat, vocal și scenic, impecabil.

Se întâmplă rar la Karlsruhe ca, într-o producție händeliană, două dintre rolurile principale să fie interprtate de cântăreți australieni! Este vorba de soprana Lauren Fagan (Alcina) și contratenorul David Hansen (Ruggiero). Pe cât este de frumos, pe atât este de dificil rolul reginei-vrăjitoare. Tânăra soprană Lauren Fagan a excelat în tot și în toate - apariție splendidă, coloratură cu o totală aparență de lipsă de efort, fraze lente interminabile, susținute de la prima la ultima notă, temperament vulcanic, trăiri intense și o imensă varietate de culori care au luminat și evidențiat toate detaliile unei partituri migălos și în subtil lucrată.

La cei 37 de ani ai săi, contratenorul David Hansen este recunoscut deja, pe plan internațional, ca un interpret de referință,de operă barocă, în general și de opera de Händel, în special. În repertoriul cântărețului figurează nu mai puțin de nouă partituri händeliene ( printre ele Giulio Cesare, Roldeline, Serse, Agrippina, Alcina, Ariodante…) alături de alte lucrări lirice semnate de Monteverdi, Cavalli, Gluck, Purcell. Vivaldi, Scarlatti. Pe scenă, David Hansen debordează de energie. Joacă pătimaș și cântă cu profundă implicare. Iar acrobațiile vocale pe care le presupune orice partitură dedicată vocii de contratenor declanșează, de fiecare dată, focuri de artificii, din ce în ce mai multicolore, mai strălucitoare și mai înalte. Fără ca, nicio clipă, ornamentația să se desprindă de sensul cuvântului sau de expresivitatea muzicii!

În rolul Morgana, Aleksandra Kubas-Kruk - soprana tânără, frumoasă și talentată care s-a format la școlile din Wroclaw și din Viena - își etalează din plin calitățile vocale și actoricești. Primele ei apariții în spectacolul cu Alcina mi-au ridicat câteva semne de întrebare pe care, ulterior mi le-am explicat prin faptul că soprana cântă mult roluri ca Gilda, Regina Nopții, Pamina, Sophie sau Adina… Lucia, Olimpya, Violetta sau Konstanze. Se pare că este la primul ei rol într-o operă de Händel și, mult timp am avut senzația că, mai ales vocal, Morgana ei face parte dintun alt univers sonor. Prospețimea interpretării însă, vocea strălucitoare și ușurința emisiei vocale care se simte bine chiar și în cele mai dificile pasaje, m-au făcut, mai ales după aria Tornami a vagheggiar, să o accept și să o aplaud, cu încântare, la final de spectacol.

Rolul, în mare parte în travesti, al lui Bradamante a fost interpretat de altista italiană Benedetta Mazzucato care se află ( încă) la începutul unei cariere în opera barocă. Este colaborator permanent al formațiilor de muzică veche L'Arpeggiata și Le jardin de Voix iar rolul din Alcesta marchează debutul ei pe scena Festivalului de la Karlsruhe, un debut foarte promițător care prevede o carieră frumoasă. Cântăreața s-a integrat perfect printre händelienii cosacrați, s-a simțit bine și în rolul de băiat iar dificultățile partiturii nu i-au pus probleme.

A fost o întâmplare fericită că l-am putut asculta pe tenorul Nathan Haller in Oronte. Titularul rolului s-a îmbolnăvit peste noapte și a fost înlocuit exemplar de cântărețul Canadian, care are și un masterat la The Juilliard School din New York. Și chiar dacă Nathan Haller cântă mult mai ales rolurile Tamino și Belmonte, și Oronte i-a venit mănușă, și vocal și scenic ( l-a cântat și la Opera din Basel).

Distribuția acestui spectacol cu Alcina pe scena de la Badisches Staatstheater din Karlsruhe, în Festivalul Händel s-a întregit fericit cu soprana din Lyon, Alica Duport-Percier în rolul băiatului Oberto și basul polonez Daniel Miroslaw (Melisso). Un spectacol pe care mi-aș dori să îl revăd .

ALCINA

Dramma per musica de Georg Friedrich Händel

Libretist necunoscut inspirat de Orlando Furioso de Ludovico Ariosto

Dirijor - Andreas Spering

Regia - James Darrah

Scenografia și lumini Mac Moc Design

Video - Adam Larsen

Costume - Chrisi Karvonides-Dushenko

Maestru de cor Marius Zachmann

Alcina - Lauren Fagan

Ruggiero - David Hansen

Morgana - Aleksandra Kubas-Kruk

Bradamante - Benedetta Mazzucato

Oronte - Nathan Haller

Oberto ">- Alica Duport-Percier

Melisso - Daniel Miroslaw

Deutsche Händel-Solisten

Corul Festivalului Händel