Ediția a doua a Festivalului Internațional de Operă "Virginia Zeani" s-a încheiat duminică seară, la "Palatul Culturii" din Târgu Mureș, cu premiera națională a operei La Sonnambula de Vincenzo Bellini, într-un concept regizoral semi-staged aparținând regizorului maghiar Andras Kurthy.

A fost o seară care a coagulat nu numai forțe artistice dintre cele mai diverse, demonstrând anvergura internațională a festivalului, ci și un final de festival demn de excelența cultivată toată viața de marea noastră soprană; o seară care a atras un public numeros - probabil descoperind abia atunci frumusețea melodicii belliniene -sensibil și deosebit de recunoscător pentru tot ceea ce a primit timp de o săptămână din partea acestui minunat festival.

"De la Bellini poți învăța ce este melodia" - spunea la mijloc de secol al XIX-lea Richard Wagner despre Vincenzo Bellini. Și, urmărind atent firul melodic - la voce sau în orchestră - și-a construit versiunea dirijorală maestrul Cristian Sandu din Cluj Napoca: atent și extrem de suportiv prin gestică. Parteneri fiindu-i Corul Filarmonicii de Stat din Tg. Mureș ( pregătit de Vasile Cazan ), Orchestra Filarmonicii Naționale "Serghei Lunchevici" din Chișinău și șapte cântăreți -constituind una dintre cele mai omogene distribuții ascultate de mine pentru opera La Sonnambula.

Cap de afiș a fost soprana Mirella Bunoaica ( foto ) - solistă a Operei de Stat din Stuttgart, cu o voce frumoasă, foarte bine controlată care a oferit rolului titular o interpretare aproape fără cusur, livrând coloratura acestuia cu eleganță și construind frumos scena de somnambulism, dar mai ales oferind publicului la finalul operei plăcerea de a asculta caballetta "Ah! Non giunge uman pensiero" într-o manieră cu adevărat briliantă, fapt care bineînțeles nu a rămas nerăsplătit. Surpriza a fost, însă, pentru mine, evoluția tenorului orădean Ștefan von Korch în dificila partitură a personajului Elvino. Un tenore leggiero cu acute sigure și solare, capabil să intoneze cu ușurință "si bemolul" ariei "Ah! Perche non posso odiarti", precum și minunatele fiorituri din duetul "Son geloso del zeffiro errante". Frumos condusă din punct de vedere vocal a fost și cavatina lui Rodolfo, interpretată de cunoscutul solist al Operei Naționale din București, basul Marius Boloș. Și minunate, de asemenea, cele două momente solistice ale sopranei din Ungaria, Eszter Zemlenyi - în rolul Lisa, mai ales arietta din actul al II-lea "De'lieti auguri".

O pată de culoare - vocală şi scenică - binevenită, a reprezentat şi evoluţia artistică a tânărului bas rus, Slavis Besedin în rolul Alessio. Şi, de reţinut pentru viitoare colaborări, numele mezzosopranei Orsolya Veress de la Opera Maghiară din Cluj - o voce opulentă, specială, care a cântat partitura Terezei, în timp ce intervenţiile notarului au fost susţinute de tenorul Szabo Levente, membru al Corului Filarmonicii Târgu Mureşene. 

La finalul acestei scurte relatări, un singur aspect mă grăbesc să mai evidențiez, dedus din concertul cu opera La Sonnambula, și cu rol de concluzie pentru întreaga desfășurare a ediției a doua a Festivalului Internațional de Operă "Virginia Zeani": acela că, atunci când la pupitrul dirijoral se află un adevărat maestru, și când fiecare artist de pe scenă respectă și este respectat la rândul lui, nu se poate ca rezultatul să nu fie bun.

Ori, maestrul,  duminică seara, a fost Cristian Sandu. Iar maeștrii ediției a doua a Festivalului Internațional de Operă "Virginia Zeani" au fost:  Marian Jurgiu ( iniţiatorul şi Directorul General al festivalului), Peter Kolcsar ( Director Artistic ) și Lucia Moldovan ( Director Executiv ) - o echipă care a demonstrat că respectă - în primul rând - personalitatea și renumele Virginiei Zeani, ştie ce înseamnă excelenţa,  și care a primit din partea tuturor celor care au participat - sub o formă sau alta la evenimentele festivalului din acest an, la rândul ei, respectul cuvenit...