Aflată pentru prima dată în stagiunea seratelor de marţi, violoncelista Maria Izabela Ghergu a reuşit să strângă un public numeros, Sala mică a Ateneului Român devenind în 16 mai neîncăpătoare pentru cei veniţi să o asculte. Maria Izabela Ghergu este încă elevă la la Colegiul Naţional de Arte "Dinu Lipatti" din Bucureşti, dar a reuşit deja să strângă numeroase premii la concursurile naţionale şi internaţionale, printre care Premiul al III-lea la Concursul internaţional de violoncel din Liezen, Austria. Într-un program caleidoscop care a cuprins lucrări de Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Serghei Rachmaninov, Gabriel Faure, Karl Davidov, Gaspar Cassado şi o lucrare românească de Constantin Dimitrescu, Maria Izabela Ghergu a reuşit să arate virtuozitate, expresivitate şi o coloristică timbrală deosebită, semn că este stăpână pe instrumentul său. A secondat-o cu brio pianista Adela Lörincz, alături de care Maria Izabela Ghergu a primit aplauze entuziaste. După lungi rechemări la rampă şi după un bis, Maria Izabela Ghergu ne-a împărtăşit bucuria primei apariţii pe podiumul Sălii mici a Ateneului Român:

"A fost o atmosferă specială. Am avut foarte mari emoţii, dar nişte emoţii pozitive. Am simţit publicul alături de mine şi-atunci asta m-a ajutat să trec peste emoţiile mele. A fost unic! Nu cred că am mai experimentat aşa ceva pe scenă. Sentimente noi am trăit în seara asta. Am vrut să transmit o stare de linişte şi încredere."

I-a urmărit cu atenţie evoluţia violoncelistul Marin Cazacu, cel care de ceva vreme îi îndrumă paşii:

"Foarte complex pentru o tânără violoncelistă - 18 ani de-abia i-a împlinit. Este unul dintre talentele României autentice, sincere, fireşti, naturale. Modul ei de a-şi pune amprenta personală asupra fiecăreia dintre lucrările pe care le-a interpretat… a fost atât de natural şi bine gândit fiecare lucru pe care l-a exprimat prin sunetele violoncelului. Este o violoncelistă care impresionează cu această căldură şi această umanitate în expresia artistică. Sperăm să o ascultăm mai des şi în lucrări din ce în ce mai ample şi mai complexe. Ea este o foarte bună muziciană de cameră, o foarte bună orchestrantă, o foarte bună profesoară. Este, cum aş spune eu, deja un muzician complex, care-şi găseşte cât mai multe domenii de exprimare. Tehnică - foarte bună, o muzicalitate în care sunetele erau colorate, erau pictate, o alternanţă a vibrato-nonvibrato atât de frumoasă în lucrările romantice de exemplu. Dar, pe de altă parte, stilistic s-a adaptat foarte bine şi la Beethoven, ne-a cucerit şi-n Bach şi în piesa românească, o piesă atât de sensibilă pe care ea pur şi simplu a recreat-o într-un fel cum rar o fac şi marii artişti."