ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Nunta lui Figaro' de Mozart pe scena de la la Dutch National Opera & Ballet din Amsterdam

Publicat: vineri, 30 Septembrie 2016 , ora 8.44

Sunt zeci de ani de când scriu despre teatrul liric. O fac cu atenția și bucuria îndrăgostitului pe viață. Opera este pentru mine genul genurilor, în care toate artele își dau mâna și își unesc frumusețile întru desăvârșirea unui produs singular și minunat. În ultimii ani, poate mai mult ca oricând, am călătorit, deocamdată doar în Europa, ca să văd spectacole de operă pe cele mai renumite și de tradiție scene. M-am bucurat de (aproape) fiecare dată, de experiențe care mi-au marcat profund atât sufletul, cât și mintea. Nu îmi amintesc însă, în acest moment, de o satisfacție mai profundă și mai înălțătoare - deși nu uit Idomeneo de la Madrid sau unele spectacole wagneriene de la Bayreuth - decât cea trăită în seara zilei de miercuri, 21 septembrie, când m-am aflat în sala Operei din Amsterdam și am ascultat Nunta lui Figaro de Mozart, cea mai recentă premieră a sezonului 2016-2017. Da, am vrut să spun "am ascultat" și nu "am văzut" căci, la acest spectacol, mai ales interpretarea muzicală m-a uimit și cucerit. Nu uit desigur contextul scenic dar, contrar uzanțelor, nu voi începe comentând regia, ci... ridicând în slăvi realizarea muzicală.

De la primele acorduri ale uverturii am fost șocată de puritatea sonorității încărcate totuși de profunzimile cuprinse în subiect. Tehnica impecabilă - nu pot aștepta mai puțin de la orchestra unei instituții desemnate Compania lirică anului 2016! - a permis dirijorului Ivor Bolton să modeleze liniile melodice în arcuiri neîntrerupe de respirații / schimbări de arcuș, armoniile în sonorități pline și ritmurile în focuri de artificii. Fiecare frază muzicală pornește de undeva și duce undeva, loc din care o alta preia mesajul și îl duce mai departe. Expresivitate dincolo de cuvinte și culori într-o paletă infinită… Și, mai ales, armonizarea impecabilă a tuturor instrumentelor, într-un întreg suplu și convingător. La ridicarea cortinei însă (un fel de a spune, căci personajele s-au aflat pe scenă, în mișcare, și în timpul uverturii) surpriza a fost și mai mare, atunci când am descoperit vocile, armonizate și ele perfect între ele - parca erau armonicele unui ton unic!- atât sonor/culori cât și stilistic. Astfel, nu numai ariile, ci și duetele, terțetele, cvartetele, toate scenele de ansamblu dădeau senzația că sunt rotițele unui organism viu pe care Mozart l-a desenat și căruia același Mozart i-a dat viață în capodopera sa Nunta lui Figaro. Și asta de la prima până la ultima notă! Mai mult, până și recitativele, rostite de fiecare personaj, în parte, ieșeau parcă din aceeași gură, din aceeași minte și din același suflet. Ascultând, am deslușit o anume dinamică a începuturilor și sfârșiturilor de cuvânt, al rostirii dialogurilor, al preluării și dezvoltării conversației, a tăcerilor menite să dea timp - atât interpreților cât și publicului - să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla.

În extraordinara realizare/viziune muzicală a dirijorului Ivor Bolton, partitura mozartiană se recompune conform cutumelor epocii, cu ornamente surprinzătoare pe melodiile arhicunoscute și cu recitative acompaniate nu numai de clavecin, ci și de violoncel. În consecință, vechea partitură este percepută ca un produs proaspăt, viu și mai ales sincer și veridic în trăirile fiecărei secunde.

Regia poartă semnătura unui artist legat mai degrabă de teatrul de dramă și nu de teatrul liric: David Bösch. Vivacitate și naturalețe în derularea acțiunii - de fapt, dorințele compozitorului Mozart - par a fi liniile directoare ale ideilor sale. Nu, nu putem concretiza un timp anume în care e faptele se petrec, știm doar că în universul creat de David Bösch mai există conți, contese, cameriste, lachei și paji; că servitorii poartă uniforme de epocă deși nunta care se pregătește are produse de patiserie cu trimitere directă la candy bar. Viziunea regizorului nu strălucește prin originalitate - am mai văzut scena rotativă în care personajele trec ușor dintr-un decor într-altul, la fel și telefonul mobil cu care personajele își fac selfiuri. M-am amuzat însă atunci când un enorm dressing cu multe uși de toate mărimile se deschid printr-o telecomandă pe care Susanna o poartă în buzunarul unui șorțuleț cochet, când tot Suzanna, hotărâtă să își scape iubitul de amenințarea Marcelinei, îi aduce contelui un enorm porc roz în care își adunase economiile sau când, pentru a concepe celebra Canzonetta sull' aria cele două femei folosesc o modernă mașină de scris; simpatică - nu și pentru interpret! - ideea unui conte obsedat de exercițiile fizice, care își cântă marea arie din actul III pedalând furios - și, desigur, obosit - pe o bicicletă de sală de fitness; de neînțeles pentru mine de ce, în disperarea ei, Contesa alege să apeleze, mult peste puterile ei, la sticla cu alcool... Dar acestea sunt doar câteva detalii din filmul încărcat al mișcării ce susține ingenios acțiunea partiturii mozartiene, într-o aparență convingătoare de simplu și firesc.

După toate aceste comentarii elogioase inutil să spun că distribuția a cuprins numai cântăreți și actori de cea mai bună calitate. Nu pot să aleg un vârf căci toți au fost, din toate punctele de vedere, impecabili. Pot doar să aplaud cu entuziasm sincer spectacolul în întregul lui și să repet că nu îmi amintesc, în acest moment, de o satisfacție mai profundă și mai înălțătoare - deși nu uit Idomeneo de la Madrid sau unele spectacole wagneriene de la Bayreuth - decât cea trăită în seara zilei de miercuri, 21 septembrie, când m-am aflat în sala Operei Olandeze din Amsterdam și am ascultat Nunta lui Figaro de Mozart, cea mai recentă premieră a sezonului 2016-2017.


P.S. Cei care urmăresc transmisiile în direct de pe marile scene lirice ale lumii disponibile pe medici.tv au avut, în seara zilei de 27 septembrie șansa să se bucure de această Nuntă olandeza a lui Figaro. Nu am pierdut nicio notă și, chiar dacă rafinamentul sonorității a scăpat destul de mult captării și difuzării, m-am bucurat enorm să pot aprecia din nou splendoarea și originalitatea stilistică și, acum, în fața micului ecran mai mult decât în sala mare de spectacol, gesturile firești și trăirile intense, sincere si mai ales nuanțate ale personajelor, surprinse și apropiate de camerele de luat vederi.


6 - 27 Septembrie 2016 la Dutch National Opera & Ballet.

Nunta lui Figaro

Muzica - Wolfgang Amadeus Mozart

Libretul - Lorenzo da Ponte

Dirijor - Ivor Bolton

Regizor - David Bösch

Scenografia- Patrick Bannwart

Costume- Meentje Nielsen

Contele Almaviva - Stéphane Degout
Contessa Rosina Almaviva - Eleonora Buratto
Susanna - Christiane Karg
Figaro - Alex Esposito

Cherubino -Marianne Crebassa

Bartolo - Umberto Chiummo

Basilio - Krystian Adam

Don Curzio - Jeroen de Vaal

Barbarina - Louise Kemeny

Antonio - Matteo Peirone

Corul Operei Naționale Olandeze

Netherlands Chamber Orchestra

Cristina Sârbu