ACUM:
23.30
Sunete contemporane
Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Cronici Înapoi

La Miercurea Ciuc, un veritabil maraton în Festivalul de Muzică Veche

Publicat: duminică, 17 Iulie 2016 , ora 14.37

Sâmbătă, 16 iulie, o nouă zi de festival, cu cele mai numeroase propuneri adresate iubitorilor muzicii vechi. Concertele și evenimentele se succed aproape unul după altul, astfel încât, se impune o selecție (cu regret), dar acest lucru nu însemnă că nu trebuie să amintim faptul că, dimineața a fost dedicată copiilor în Cetatea Mikó. Organizatorii le-au oferit jocuri renascentiste pentru toate vârstele, ateliere de pictură pe blazon, prezentări de arme și armuri, teatru de păpuși acompaniat desigur de muzică pentru lăută, cobză, tabla și fluier de cucută cu Attila Lázár. A urmat un concert stradal cu ansamblul "Carmina Renascentia" din Carei, care se poate lăuda cu faptul că a participat la prima ediție a Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, cu 36 de ani în urmă.

Alte prezențe în Cetatea Mikó - Kájoni Consort cu un pelerinaj muzical de la curtea Habsburgilor la sașii transilvăneni, Lyceum Consort, un ansamblu de flaute drepte înființat încă din 1992, acum condus de Agnes Öllerer, oferind un program cu muzică renascentistă din vechi manuscrise germane, și din nou Carmina Renascentia din Carei.

Trebuie sa spunem faptul că întreaga după-amiază a fremătat sub ritmurile vechilor dansuri renascentiste, departe de rigoarea unui discurs clasic, într-o atmosferă extrem de destinsă - nimic din austeritatea unei săli de concert în curtea interioară a cetății Mikó. Cei care asistă, circulă liber pe alei, au de ales între băncile puse la dispoziție, spațiile verzi sau balconul de lemn care înconjoară cetatea prin interior. Se stă și în picioare și pe iarbă, mai ales cei care vin cu copii mici. Nu există restricții de vârstă la concertele festivalului, și nu de puține ori, artiștii de pe scenă sunt concurați de glasuri de copii . Se simte dispoziția de a asculta cu o infinită plăcere muzica și o deschidere față de orice fel de experiență sonoră se propune pe scenă.

Dar să revenim la dansurile ansamblului Carmina Renascentia, interpretate pe instrumente vechi, dansuri și melodii de inspirație populară, de la Senfl la șvabii sătmăreni. De-altfel, după cum conducătorul artistic al ansamblului, Ildikó Keresztesi a declarat la conferința de presă, an de an ei încearcă să arate noi fațete ale muzicii pe care o promovează, motto lor este "a cânta și a simți împreună muzica" . Așadar, dintr-o zonă locuită de șvabi, muzică de profil din secolul al XVIII-lea, care se regăsește încă și în Germania natală. Sunt melodii și dansuri incluse într-o colecție realizată de Hugo Moser în 1934, desigur, un material pentru care membrii formației Carmina Renascentia au realizat aranjamente ce includ instrumente de epocă. Ei cântă împreună de 35 de ani. De fapt vorbim despre vechiul ansamblu Collegium înființat în 1977 de Endre Deák. După dispariția acestui artist, ansamblul și-a schimbat numele, astfel încât din anul 2012 vorbim despre Carmina Renascentia, pe care am admirat-o pentru sinceritatea și puritatea demersului său. Am remarcat în programul lor o Suită de Eramus Widmann, ale cărei părți, nu poartă titlurile obișnuite - Sarabandă, Pavană, sau Gigă, ci nume de fete, rostite cu glas tare de solistul piesei. Tot ansamblul Carmina Renascentia a interpretat și madrigalul care a inspirat motto-ul Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc - "Tanzen und springen, singen und klingen" de Hans Leo Hassler.

Am ascultat în continuare în curtea interioară a Cetății Mikó, ansamblul "Muzica Historica" din Budapesta, o formație înființată în 1988, care are ca notă particulară faptul că propune combinații inedite între instrumentele vechi și instrumentele populare maghiare și est-europene. De-altfel cei 7 muzicieni au disponibilitatea de a cânta la peste 22 de instrumente (potrivit programului), de la vioară, violoncel, harpă, flaute drepte și renascentiste, cimpoi, lăută, cobză, spinetă, teorbă, arciliuto, chitarrino, cromornă, xilofon și alte percuții. "Muzica Historica" a propus un istoric al Allemandei, dansul german cu nume francez, plimbându-ne prin întreaga Europă - din Țările de Jos, Anglia, Franța, Polonia, Germania desigur, și din Transilvania, un program extrem de viu și interesant, accesibil și interpretat cu profesionalism. Acești versatili instrumentiști cântau și cu vocea, voci naturale, pentru că aici descoperim faptul că muzica este accesibilă oricui, nu doar cântăreților cu studii de canto. Și pentru a reveni la instrumentiști, leader-ul ansamblului, Rumen István Csörsz declara în conferința de presă faptul că "Muzica Historica" poate fi asimilată unui cameleon, în sensul că se adaptează oricărui fel de muzică (veche), în orice diapazon instrumental (vechi sau tradițional).

Și această zi de festival ancorată în dansurile lumii vechi ne-a oferit și muzică tradițională evreiască combinată cu miniaturi schubertiene, prin intermediul ansamblului "Le Baroque Nomade", condus de flautistul francez Jean-Christophe Frisch - o formație eterogenă, alcătuită din muzicieni din Miercurea Ciuc, soprana Cyrille Gerstenhaber - o artistă care a surprins cu mult rafinament și temperament specificul muzicii, clarinetistul Carlos Cerrada Cuesta și cel deja menționat. Ei ne-au oferit cântece idiș din Transilvania, orchestrate pentru instrumente de coarde baroce, flaut și clarinet, și prelucrări după câteva lied-uri și după tema Cvintetului Păstrăvul (și ea lied) de Franz Schubert, evocându-se în program prietenia dintre compozitorul austriac și Solomon Sulzer, cantor într-o sinagogă și profesor la Academia Imperială de Muzică. Pitoresc moment, propus de Jean- Christophe Frisch, un muzician care își invită publicul "să călătorească în timp și spațiu pe calea muzicii, prin ea fiind posibilă descoperirea culturilor și a ideilor" (din caietul program). Formația sa oferă acest gen de experimentări muzicale, de conexiuni între muzica veche europeană și cea extra-europeană.

Și la final am revenit pe coordonatele muzicii culte, odată cu Trio Barocco, al șaptelea concert al zilei. Ora târzie (22,00), nu a împiedicat, ca și în seara precedentă publicul să asiste în număr semnificativ (s-a stat și pe jos) la un concert "Bach și fiii săi" oferit de Mihail Ghica - vioară barocă și viola d'amore, Koppány Hunyadi - vioară barocă și Erich Türk - clavecin, un trio alcătuit ad-hoc, muzicienii fiind vechi cunoștințe ale Festivalului de la Miercurea Ciuc. A fost un program divers, care i-a inclus, alături de Cantorul de la Leipzig, pe fiii săi Carl Philipp Emanuel (strălucit clavecinistul clujean Erich Türk în Fantezia în fa diez minor), pe Johann Christian, Wilhelm Friedemann, și pe mai puțin cunoscutul Johann Christoph Friedrich, cu un inedit Rondo cu variațiuni pe tema "Cucule cu pană sură", la origine o melodie șvabă, potrivit afirmației violonistului Mihai Ghica. Așadar, după o lungă zi, exemplar ilustrând motto-ul festivalului - "Tanzen und springen, singen und klingen", am revenit spre final, cuminți, în lumea lui Bach.

Marina Nedelcu