Vineri, 10 iunie 2016, la Opera Naţională Bucureşti, a avut loc ultima premieră de balet a acestei stagiuni, spectacolul reunind trei lucrări coregrafice prezentate pentru întâia oară pe o scenă românească.

În prima jumătate s-au derulat două momente aproape antagonice: de la romantismul exacerbat al lucrării "In the Night", a cărei coregrafie este semnată de Jerome Robbins pe muzica lui Frédéric Chopin, am fost aruncaţi direct în agitaţia muzicii electronice minimaliste a lui Thom Willems şi Lesley Stuck, în spectacolul lui William Forsythe, "In the Middle, Somewhat Elevated". Publicul s-a declarat, însă, destul de încântat:

"Mi s-a părut că opera a reînviat." (spectatoare)

"Prima parte a fost foarte frumoasă, foarte bine, pe când în a doua parte mi s-a părut muzica puţin cam tare." (spectatoare)

"Un spectacol deosebit cu muzica superbă a compozitorilor Chopin şi Ceaikovski. În partea de mijloc a fost o muzică mai greu de digerat pentru necunoscători, dar interesantă." (spectatoare)

Punctul culminant al serii l-a constituit în mod incontestabil lucrarea finală, "Theme and Variations", care a reunit arta a doi mari maeştri ai tuturor timpurilor: coregraful George Balanchine şi compozitorul Piotr Ilici Ceaicovski. Însumând contribuţia unui număr semnificativ de balerini, acompaniaţi într-o manieră remarcabilă de Orchestra Operei Naţionale Bucureşti sub bagheta lui Tiberiu Soare, spectacolul a recreat cu succes atmosfera de basm a marilor balete ceaikovskiene. Seara s-a încheiat, aşadar, într-o notă cât se poate de pozitivă.

În sală s-a aflat şi criticul muzical Anca Florea, care ne-a împărtăşit câteva dintre primele sale impresii: "O seară frumoasă cu trei secvenţe relativ scurte, dintre care prima şi a doua au fost fără scenografie, ceea ce nu cred că a fost tocmai pe gustul publicului, dând mai degrabă senzaţia unui recital. În partea a treia am regăsit o ambianţă elegantă, frumoasă şi luminoasă, pe muzică de Ceaikovski, de această dată cântată live şi chiar foarte bine, cu Tiberiu Soare la pupitru. Sigur că trimitea de foarte multe ori la celebre secvenţe precum "Lacul lebedelor" şi ca muzică, dar şi ca mişcare, însă foarte frumos şi, repet, totul foarte bine dansat şi pus la punct atât de către ansamblu, cât şi de către solişti. O surpriză a fost şi apariţia Corinei Dumitrescu în prima secvenţă. Prin urmare, o seară frumoasă, curată în detaliu, dar nu ştiu dacă va prinde la public pe termen lung."