Arhivă : Cronici Înapoi
Ansamblul Ausonia în concert la Bruxelles
În 30 mai 2016, sala de concerte a Conservatorului Regal din Bruxelles i-a primit pe membrii ansamblului Ausonia, înființat în 1998 de violonista Mira Glodeanu și de clavecinistul Frédérick Haas. Cei doi au fost și soliști în programul dedicat lui Johann Sebastian Bach, care a cuprins Concertele BWV 1041 în la minor și BWV 1042 în Mi major pentru vioară și Concertele BWV 1052 în Mi major și BWV 1053 în re minor pentru clavecin.
Cred că fluiditatea și suplețea care coexistă cu o rigoare de stare și de ritm, capacitatea de a rămâne aerisită chiar și atunci când devine foarte aglomerată, părțile lente care funcționează ca o mostră pusă sub lentila microscopului, cu ajutorul căreia poți auzi bine lucrurile care te fascinează în momentele rapide și de care nu apuci să-ți dai seama definesc muzica lui Bach.
Au fost trăsături pe care le-am regăsit imediat în interpretarea celor din Ausonia, însă destul de umbrite de imperfecțiunile de ordin intonațional, inexplicabile la un ansamblu în mod evident obișnuit să cânte împreună, să respire împreună, să atace și să concluzioneze simultan de o manieră extrem de naturală, să construiască frazele dând sensuri nebănuite chiar și acelor linii melodice pe care le credeai bineștiute, să crească subtil intensitatea în interiorul aceleiași note, să gândească muzica în aceiași parametri și s-o conducă în aceeași direcție.
Concertele pentru clavecin, urmând de fiecare dată unuia pentru vioară, au păstrat amplasamentul inițial, așa că instrumentul solist a trebuit să cânte tot din poziția mai puțin privilegiată a basului continuu, cumva retras în raport cu cei cinci-șase colegi de podium. Astfel clavecinul a părut ușor pierdut îndărătul sunetului mult mai percutant al viorilor și în sală s-a auzit mai degrabă acompaniamentul decât vocea solistică - deși un acompaniament, fără putință de tăgadă, foarte sensibil, sugestiv pe fiecare arcuș, complimentând și completând minunat protagonistul.
Nu am ascultat foarte des concertele lui Bach așa cum le-a scris el, adică pentru clavecin; am profitat de aceea de ocazia oferită de prezența ansamblului Ausonia pentru a face o comparație cu versiunea modernă, susținută de pian. După părerea mea compozitorul câștigă mult în această a doua ipostază; mi se pare că la clavecin diferențele de înălțime nu sunt atât de ușor sesizabile, și deci și melodia rămâne oarecum ascunsă, în vreme ce atomizarea sonoră, calitatea notelor interpretate de a rămâne distincte și atunci când se succed frecvențe apropiate fac ca bogăția de informație și frumusețe, fie ea la nivel melodic fie armonic, să iasă mai bine în evidență pe pian. Dar se poate să fie "vina" urechii moderne și a obișnuinței de a fi ascultat mai tot timpul muzica lui Bach redată de acest instrument capabil de o infinită expresivitate și care poate reacționa la impulsuri aproape imponderabile.
Cel mai recent disc Ausonia cuprinde programul Bach prezentat în 30 mai 2016 la Conservatorul din Bruxelles, iar secvențele din timpul repetițiilor, pe care le-am urmărit după concert, sună foarte bine; ansamblul rămâne, astfel, la înălțimea cunoscută. Frédérick Haas și unul din invitații ansamblului, actorul de teatru nô Masato Matsuura, evoluează peste câteva zile, în 4 iunie 2016, în Franța, și tot în țara vecină Belgiei Ausonia va relua, spre finalul lunii septembrie, muzica lui Bach.