Arhivă : Cronici Înapoi
Palau de les Arts Reina Sofia - teatru, dans, operă și concert - 10 ani
Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia sărbătorește în această stagiune 10 ani de existență. Impresia pe care acest atât de nou teatru de operă mi-a făcut-o este cu atât mai copleșitoare cu cât comparațiile cu eșecul total care este noua clădire a Teatrului de operetă și musical din București, cu tot ceea ce se întâmplă sub emblema Operei Naționale București ca și cu atât de banala imagine a ceea ce se dorește a fi noua și atât de așteptata viitoare sală de concerte a orașului nostru cu statut de mândră capitală europeană, mă întristează profund.
Clădirea Operei din Valencia este parte a Orașului artelor și al științelor/Ciudad de las Artes y las Ciencias,un complex arhitectonic extraordinar, purtând marca secolului XXI și devenit, instantaneu, emblemă și punct de maximă atracție turistică pentru vizitatorii sosiți din întreaga lume. În anul 1957, râul Turia, care străbătea Valencia de la un capăt la celălalt, provoacă inundații dezastruoase. Urmarea: râul este deturnat mult în afara orașului, astfel încât să nu mai fie un pericol și, în albia secată, se construiesc grădini, parcuri, terenuri de sport, locuri de joacă și acest complex impunător Orașul artelor și al științelor. Uriașul și provocatorul proiect este imaginat de doi arhitecți spanioli, Santiago Calatrava și Félix Candela, piatra de temelie este pusă în luna iulie a anului 1996, iar prima clădire a complexului, L'Hemisfèric - IMAX Cinema, planetarium și laserium (spectacol cu lumini laser)- este deschisă publicului la 16 aprilie 1998. Teatrul de operă este ultima componentă, inaugurată la 9 octombrie 2005. În alcătuirea acestui Oraș al artelor și al științelor mai intră Museu de les Ciències Príncipe Felipe/ Muzeul științelor Príncipe Felipe ; L'Umbracle - un spațiu-grădină bogat decorat cu statui, ideal loc de plimbare, relaxare, lectură sau meditație; L'Oceanogràfic - un fantastic parc marin, cel mai mare din Europa; L'Àgora- un spațiu închis, multifuncțional, destinat spectacolelor, cu o capacitate de 6.075 de locuri; Puente de l'Assut de l'Or - un suplu pod suspendat și clădirea care ne interesează cel mai mult, acum și aici, clădirea Operei valenciene, creație fantastică și originală a lui Santiago Calatrava Valls (n. 1951 în Valencia) - inginer, sculptor, pictor și mai ales arhitect neofuturist de imensă reputație internațională. De numele său sunt legate poduri spectaculoase (China /Huashan și Rio de Janeiro) și clădiri uriașe și fantastice, precum cele din Dubai (turnul de observație din port) sau Rio de Janeiro (Muzeul de mâine).
Palatul artelor este înconjurat de peste 87.000m² de grădini, dintre care 10.000m² luciu de apă cu efect spectaculos. Clădirea are o înălțime de 70m, o lungime de 163m, o deschidere de 87m și o suprafață construită de cca. 40.000m². Acoperișul a fost imaginat ca o pană uriașă, arcuită de vânt, pe o lungime de 230m, construită din oțel laminat și cântărind cam 3.000 de tone, pe care este încrustat un mozaic ce reflectă minunat lumina în toate orele zilelor și nopților și care unește două scoici imense în interiorul cărora sunt construite spațiile. În întregul ei, clădirea poate sugera fie un vapor - este înconjurată de apă și construită în etaje - fie un ou uriaș plin de viață. Arhitectul a construit mulți pereți de sticlă astfel încât trecătorii sau vizitatorii pot asista la repetiții. Există patru spații mari de spectacol:
Sala principal, cu 1.412 locuri, este folosită mai ales ca scenă de operă dar aici sunt prezentate și seri de balet, concerte simfonice sau alte spectacole muzicale.
Sala Auditorio, cu 1.490 de locuri, dotată tehnic cu aparatură de ultimă generație și pregătită pentru cinema sau instalații video complicate.
Aula Magistral, cu 378 de locuri, este destinată, în principal concertelor camerale, dar este folosită și pentru conferințe și proiecte educative.
Teatre Martín i Soler, cu 400 de locuri, dotare de scenă și fosă pentru orchestră este ideală pentru spectacole camerale de operă.
Acest Palat al artelor a costat 120 milioane de euro (din cele 400 milioane cheltuite pentru realizarea întregului Oraș al artelor și al științelor și 14 ani este perioada în care arhitectul Calatrava a gândit și a finalizat acest proiect. Este neîndoielnic că Opera a devenit deja un simbol al orașului, exact așa cum s-a întâmplat și cu Opera din Sydney/ Australia.
Scena a fost inaugurată la 25 octombrie 2006 cu Fidelio de Beethoven. Regia și costumele au fost semnate de Pierluigi Pier'Alli, maestrul Zubin Mehta s-a aflat la pupitru dirijând Orquesta de la Communitat Valenciana, Cor de la Generalitat Valenciana și soliștii Carsten Stabell, Juha Uusitalo, Peter Seiffert, Waltraut Meier, Matti Salaminen, Ildiko Raimondi ( soprana născută în România).
Directorul Operei din Valencia a fost, până în anul 2015, Helga Schmidt (cea care a condus din 1973 și până în 1981 Royal Opera House din Londra). Din 2015 teatrul are doi directori muzicali, dirijorii Roberto Abbado și Fabio Biondi. Helga Schmidt a adus la Valencia câțiva dintre cei mai mari artiști ai momentului, printre ei Zubin Mehta - care revine în fiecare an în teatru pentru a dirija spectacole de operă de stagiune dar și seri de muzică în Festival del Mediterráneo inaugurat în 2007 -, Lorin Maazel - care a fost directorul artistic al companiei până înainte de a muri - și Placido Domingo care nu numai că a cântat la Valencia în fiecare an dar a și adus pe această scenă, în 2007, concursul său de canto Operalia și care patronează Centrul de perfecționare Placido Domingo/ Centre of Perfeccionament Placido Domingo. Muzicianul este atât de legat de acest Palat al artelor încât aici și-a sărbătorit cei 75 de ani, dirijând un spectacol cu Samson și Dalila.
În cei 10 ani de existență Opera din Valencia a reușit să abordeze un repertoriu ce poate fi invidiat de orice scenă cu tradiție din lume - și amintesc acum doar ciclul integral Inelul Nibelungului, dirijat de Zubin Mehta în viziunea extraordinară semnată Carlus Padrissa (La Fura dels Baus), prezentat în edițiile 2008 și 2009 ale Festival del Mediterrani, cu același Placido Domingo în rolul Siegmund.
Din 26 ianuarie 2015, Davide Livermore (n. Torino, 1966) ea fost numit director artistic. Un personaj interesant și mai ales un artist complex, cu o carieră de peste 22 de ani, timp în care a fost regizor, scenograf, creator de costume, lightdesigner, cântăreț, dansator, actor și profesor cunoscut și apreciat. În timp, s-a dovedit un susținător convins al experimentului în spectacolul liric. Invitarea unor artiști de referință din istoria contemporană a teatrului muzical, includerea în repertoriu a unor capodopere ale genului ca și coproducțiile cu teatre din lume sunt, cu siguranță, garanții ale reușitei și succesului. Spicuiesc, adăugând la cele enumerate până acum: cea de a șasea stagiune la Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia a avut loc cu Boris Godunov de Mussorgski; Valery Gergiev a dirijat ansamblurile instrumentale și vocale ale instituției în Troienele și simfonia dramatică Romeo și Julieta de Hector Berlioz; Riccardo Chailly a semnat o versiune de concert a operei Ariadne auf Naxos de Richard Strauss; Patrick Fournillier a dirijat Manon de Massenet în regia lui Vincent Paterson, un spectacol realizat în coproducție cu Los Angeles Opera și Deutsche Staatsoper Unter den Linden Berlin ; iar Aida este un spectacol realizat în coproducție cu Covent Garden Opera House din Londra și Den Norske Opera & Ballet din Oslo.
Am fost la Valencia în luna februarie. Din păcate, reluarea spectacolului cu Aida de care am amintit (și care a avut premiera mondială la Londra în anul 2011 și premiera la Valencia în stagiunea 2012-2013) a avut loc la câteva zile după ce am părăsit orașul. Cu regret imens căci producția a stârnit discuții mari pro și contra dată fiind viziunea dominată de sex și sânge a regizorului David McVicar. Acum, la reluarea spaniolă, urma să dirijeze Ramón Tebar muzician de prestigiu născut și el în Valencia și mă bucur să pot informa că, în ultima dintre cele cinci reprezentații, melomanii orașului ca și oaspeții din străinătate au avut ocazia să îl asculte - și, desigur, să îl aplaude - pe românul Ionuț Pascu în rolul Amonasro (9 aprilie). Însoțită de d-l Javier González Cerverón de la departamentul de presă al Palau de les Arts Reina Sofía, Fundació de la Comunitat Valenciana, am vizitat clădirea Operei pe îndelete, cu uimire și încântare iar informațiile pe care le-am primit au fost atât de interesante și de atrăgătoare încât am hotărât, pe loc, că voi reveni, cât de curând, ca să urmăresc câteva spectacole. Din păcate nu atât de curând încât să ajung la ultimele producții noi din stagiunea în curs: Idomeneo de Mozart ( aprilie și mai) dirijori Fabio Biondi / Sergio Alapont, regia Davide Livermore sau Visul unei nopți de vară de Britten ( iunie) dirijor Roberto Abbado, regia Paul Curran.