Arhivă : Cronici Înapoi

Muzică de altădată și colinde 'cu suflet'

Publicat: miercuri, 9 Decembrie 2015 , ora 11.51

De-a lungul anilor, a devenit un obicei ca Studioul de muzică veche să invite publicul, în apropierea Sărbătorilor de iarnă, să asculte muzică bună, din vremi demult apuse, dar și colinde tradiționale, aducând un strop de bucurie și pace în suflet. Respectând tradiția, ansamblul a oferit, sub cupola Ateneului, un concert de mare rafinament, poate "mai altfel" de această dată, alternând paginile vocale cu cele instrumentale, decupate din opusuri din secolele XVI-XVII; astfel am ascultat o Suită de piese din Renaștere, alăturând delicate miniaturi în care viola da gamba, clavecinul și glasul sopranei (apelând și la lăută) au țesut melodii simple și, tocmai de aceea, cuceritoare, urmând lucrări de Sartorius încărcate de sensibilitate și introspecție, cu tentă religioasă, marcate însă de calm și seninătate, precum și Sonate de Handel și Vivaldi sau Trei Preludii de Bach, cântate cu dăruire și profesionalism de către Anca Iarosevici, pe viola da gamba, în compania Veronei Maier care, la clavecin, a oferit și un solo de mare frumsețe; creații scrise într-o țesătură elevată și dificilă, solicitantă în demersul interpretativ pe instrumente "de epocă" atât de speciale.

Parte dintre piese au fost susținute și de percuția discretă, regăsită și în suita de colinde românești care, în final, a încântat prin farmecul melodiilor interpretate de soprană în acompaniament de clopoței, Georgeta Stoleriu coborând în sală, printre spectatori, pentru a le oferi dulciuri dintr-un coșuleț ce împlinea atmosfera de puritate și "de bine", continuând să cânte cu aceeași eleganță dintotdeauna îndrăgita melodie Sculați gazde, precedată de O, ce veste minunată și La poartă la Țarigrad, pentru ca, după secvența violei da gamba tenor pe suportul clopoțeilor, să se adauge toba și tamburina, însoțind vocea care picura, cristalin, Lerui, ler...

O seară aparte, în care muzica "veche" europeană și-a găsit locul firesc alături de colindele noastre străbune, într-un program conceput ca pentru o întâlnire muzicală cu cei dragi, "la gura sobei", depănând cu simplitate, finețe și credință pagini care să ne aducă liniște și senin - o stare ce s-a regăsit și pe scenă și în sală, așa cum este firesc în apropiere de Crăciun, când darurile pot fi și... muzicale, însă în primul rând "cu suflet".


Anca Florea