Cu prilejul întâlnirii reprezentanţilor "Opera Europa" la Bucureşti, pe lângă conferinţe şi dialoguri, mese şi plimbări, oaspeţilor li s-au propus, la Opera Naţională, spectacole cu Falstaff şi noua producţie cu Oedip, dar şi o Gală "Le Grad prix de l'opera", în cadrul căreia au evoluat, după cum menţiona programul de sală, laureaţi ai celor trei ediţii ale competiţiei, în compania orchestrei ONB, sub bagheta lui Victor Dumănescu, invitat de la Cluj. Din prezentările detaliate susţinute de Mihai Cosma şi Alina Bottez (traducerea în limba engleză), publicul relativ numeros a aflat repere din activitatea soliştilor, constatând totodată că unii au obţinut premii importante în acel cadru, iar la alţii s-au menţionat fie premii pentru cântul în limba italiană sau germană, fie, în cazul celor care, de fapt, nu au intrat în finale, s-a vorbit despre... premiul la olimpiada elevilor sau la o altă competiţie de canto (fără a se preciza că fusese organizată tot de Operă dar... sub trecuta direcţiune, desfiinţată de actuala). Depăşind (şi) problemele de sonorizare ce au determinat şi reacţia amuzată a sălii şi schimbarea microfoanelor celor ce vorbeau, am (re)ascultat solişti din ţară şi din străinătate la care am remarcat încă o dată calitatea timbrală şi mai ales expresivitatea, în general maniera de a cânta în stil şi de a fraza în spiritul partiturii, chiar dacă au apărut şi respiraţii... pe unde nu era cazul şi dezechilibre în relaţia cu orchestra, remediate "din mers" de către dirijor. Astfel, soprana Anastasia Michailidi (Rusia/Grecia) a abordat cu o voce frumoasă aria din La Rondine de Puccini, baritonul polonez Mikolaj Trabka a optat pentru aria din Puritanii de Bellini cu un glas plăcut, rotund, bine condus dar fără anvergură, mezzosoprana Agata Schmidt (Franţa/Polonia) a reeditat succesul din finala ediţiei a III-a cu aria din Cavalerul rozelor de Strauss, cu linia şi expresia cerută, bas-baritonul Justinian Zetea a ales aria lui Filip din Don Carlo de Verdi, în care violoncelul a cântat excelent, iar solistul ONB a condus fraza cu îngrijire dar destul de uniform ca planuri interpretative, contra-tenorul polonez Jakub Jozef Orlinski a entuziasmat din nou prin timbrul interesant şi coloratura în general performantă în Tamerlano de Handel, soprana Irina Baianţ s-a simţit bine în aria Musettei din Boema de Puccini, avantajând-o şi rochia roşie, fără a scăpa de decalaje, râzând cochet în final, tenorul George-Ionuţ Vârban şi-a pus în valoare datele naturale deosebite şi maniera sensibilă de a cânta aria lui Lenski din Evgheni Oneghin de Ceaikovski, ideală pentru vârsta şi pregătirea sa din acest moment, soprana Eunhee Kim (Italia/Coreea de Sud) a convins, într-o arie din Bal mascat de Verdi, că dispune de un glas plin, de o tehnică solidă şi un temperament debordant, baritonul Kyubong Lee (Germania/Coreea) a adus, în aria din Andrea Chenier de Giordano, o culoare tenorală dar şi strălucire, insicivitate, acut generos şi eleganţă a cântului, spre încântarea melomanilor, iar soprana Veronica Anuşca a propus aria din Mignon de Thomas, rezolvată cu acurateţe dar fără un relief deosebit.

După acea primă parte care a durat o oră şi jumătate, apoi o pauză destul de lungă, pe scenă a apărut şi corul teatrului, iar prezentatorii au invitat la microfon doi dintre membri importanţi ai Asociaţiei, aceştia precizând, între altele, că s-au dorit audiţii cu tineri din România şi Rep. Moldova, că s-au ales din repertoriul ONB spectacole care să solicite distribuţii numeroase şi că o astfel de întâlnire are loc pentru prima oară în Europa de Est, adresând, desigur, aprecieri şi mulţumiri organizatorilor care, timp de câteva zile, au asigurat celor aproape 250 de participanţi tot ce a trebuit pentru un sejur prelungit, într-o atmosferă relaxată, vizibilă şi constantă printre cei care au asistat la programele "de seară". Apoi corul a interpretat o secvenţă din opera ceaikovskiană, iar soliştii aplaudaţi anterior au cântat, în duet sau în ansambluri, invitat fiind tenorul Alin Stoica în paginile scrise pentru un glas spinto. Extrem de solicitaţi în această perioadă, având, cu o seară înainte, producţia cu Oedip, deci... neavând probabil timp suficient să repete cu soliştii veniţi din lume, instrumentiştii din orchestră au parcurs partiturile cu o anume rezervă, iar la pupitru, Victor Dumănescu a apelat la întreaga sa experienţă pentru a realiza o coordonare pe cât posibil echilibrată, gestica sa fiind elocventă în acest sens.

Chiar dacă Gala s-a prelungit mult după ora 22.00, iar parte din publicul de la parter a plecat la pauză (pentru că lojile au rămas oricum goale, iar la balcon era destul de pustiu), chiar dacă drapajul din catifea grena ce decora scena a fost încărcat inutil şi uneori neadecvat prin proiecţii ce se schimbau când şi când, iar cortina era prinsă în laterale - nu ştiu dacă aşa a fost intenţia Ofeliei Stanciu, care a semnat "conceptul regizoral" sau dacă, pur şi simplu, nu s-a remediat defecţiunea din seara precedentă, când... s-a blocat cortina pe jumătate deschisă, se poate spune că am asistat la un concert reuşit, cu voci bune într-un program divers şi ofertant, iar ansamblul ONB a făcut un adevărat "tur de forţă" pentru a interpreta (şi) lucrări ce nu figurează pe afişul curent, pregătite în paralel cu spectacolele menţionate. Iar reacţia oaspeţilor din sală a fost pe măsură, semn că demersul organizatoric-artistic s-a încheiat cu succes, spre satisfacţia tuturor.