"O vară pe note muzicale": copii de toate vârstele, începând chiar de la un an, au făcut primii paşi în lumea muzicii clasice sâmbătă, 4 iulie 2015, la Sala Arcub. Cei mici au mers pe urmele Elefantului Cici, din Carnavalul animalelor compus de Camille Saint-Saens.

Şi aşa cum era de aşteptat, Cici …şi-a pierdut cipicii! Au fost furaţi de furnicuţele din piesele lirice pentru pian ale lui Grieg. Dar, au dat de urma lor: luaseră forma unor cercuri colorate în care s-au îmbulzit şi ei, copiii, să păşească, mai mult sau mai puţin ajutaţi de părinţi - fiecare după posibilităţile vârstei…- dar toţi cu aceeaşi bucurie de a descoperi personaje sonore şi a se întrece pe traseul cercurilor în acordurile de bas ale pianului care improviza paşii grei ai elefantului pe marginea partiturii lui Saint-Saens. Este primul program de educație muzicală Dalcroze-Orff din România, care îmbină aceste două metode folosite de generaţii pentru iniţierea muzicală în întreaga lume, prin trezirea aptitudinilor muzicale ale copiilor într-o manieră creativă, ludică. Prin intermediul mişcării, al jocului, al exerciţiilor de reacţie şi coordonare, copii se familiarizează cu noţiunile ritmice, armonice şi melodice.

Cred că fetiţei mele i-a plăcut foarte mult şi s-a distrat de minune, deja la vârsta de 3 ani îi plac şi mişcarea şi instrumentele şi ce mai sesizez, ea nu a consumat într-o oră tot ce a avut de consumat, faţă de c e arsenal de instrumente aveţi aici. Ar fi stat cel puţin încă o oră să savureze, să mai descopere, nu s-ar fi plictisit. (mama lui Klari, 3 ani)

Lia nu este obişnuită nici în colectivitate nici la muzică nu a fost prea mult expusă, decât la cântecele pentru copii unde a şi reacţionat. În rest, la jocurile în care să facem toţi acelaşi lucru a fost mai dificil pentru noi. A fost o provocare, dar interesant! (mama Clarei, 2 ani şi 3 luni)

Cred că e fain pentru explorare, să vadă fiecare instrument, să vadă cum sună, că sună diferit. Au intrat prea brusc în toată activitatea, şi cel mare şi cel mic, dar cred că data viitoare va fi deja mult mai bine pentru că vor ştii la ce să se aştepte. Acum explorează instrumentele şi cred că ăsta este primul pas spre muzică. (mama lui Barbu, 5 ani şi a lui Iancu, 1 an şi jumătate)

În formarea auzului este foarte important şi ca un copil, de la primul contact cu muzica, să beneficieze de un instrument autentic, de vibraţia naturală, acustică, de un sunet de calitate, nu de unul reprodus de sintetizator cum se întâmplă în majoritatea cântecelor adresate copiilor pe care le regăsim în acest moment pe piaţă. Asociaţia Dalcroze le acompaniază primii paşi în muzică la un pian marca Blüthner pus la dispoziţia noastră de soţia unui consacrat muzician român, Radu Zvorişteanu. Violonist profesionist, concertmaestru al Orchestrei Naţionale Radio în care a activat timp de 41 de ani, până în 1986, acesta le-a orientat paşii către muzica clasică şi celor doi fii ai săi, care astăzi îi moştenesc talentul: Virgil Zvorişteanu, în prezent concertmaestru al aceluiaşi ansamblu şi Bogdan Zvorişteanu, de asemenea concertmaestru al prestigioasei Orchestre Suisse Romande.

Bogdan Zvorişteanu: Noi ne-am născut înconjuraţi de muzică, tatăl meu era foarte preocupat de meseria sa, era şi concertmaestru şi profesor la Conservator. Îmi amintesc că pe la vârsta de la 5-6 ani mi-a pus pur şi simplu o vioară în mână şi mi-a spus că "se face aşa şi aşa" - ceea ce a trebuit să fac. Am avansat pe acest drum, dar pe vremea aceea nu înţelegeam mare lucru, era un exerciţiu, nu un experiment, o explorare a sunetelor sau intrumentului. Făceai vioară într-un stil profesionist de la început sau nu. Îmi dau seama că n-am prea ştiut multe despre ce se întâmplă cu vioara, despre ce făceam acolo. Fratele meu cânta la vioară, tatăl meu cânta la vioară, era parte din viaţa noastră. Însă în ciuda faptului că plăcerea nu acompania studiul meu la vioară, plăcerea de a asculta şi de a fi în prezenţa muzicii totdeauna a fost acolo. Interesant este că recent am reluat legătura cu câţiva dintre colegii mei de şcoală şi unii au continuat pe drumul muzicii, alţii nu, dar toţi au rămas foarte ataşaţi de muzică, au rămas cu această sensibilitate cu totul specială. Abia acum îmi dau seama de avantajele enorme ale acestei practici pe care tatăl meu ne-o inocula, pentru că am trait într-o lume a vibraţiilor înalte, a vibraţiei pure, ştiind că noi toţi suntem vibraţii şi rezonăm la ele şi ne acordăm cu tot ceea ce este în jurul nostru. Eu am avut norocul să cresc în acest mediu şi pentru asta îi mulţumesc foarte mult.

Pe lângă muzică, mişcare şi stimularea imaginaţiei un element esenţial al pedagogiei Dalcroze sau Orff este interacţiunea cu grupul, socializarea, care conduce la dezvoltarea inteligenţei emoţionale, a încrederii în sine şi a personalităţii generale a copilului.

Iar dacă cei mici au avut ca vedetă pianul, "cei mai mari dintre cei mici" - participanţi ai atelierului adresat copiilor între 5 şi 7 ani -, şi-au testat abilităţile ritmice, vocale şi corporale în prima lor încercare de a se sincroniza într-o orchestra de percuţie, cu instrumente de care cu greu s-au putut despărţi. Le vor reîntâlni însă sâmbăta viitoare, când sunt din nou aşteptaţi la atelierele Dalcroze-Orff: O vară pe note muzicale!

Oana Cosmovici, fondator Asociaţia Dalcroze România: Este o pedagogie creativă, adaptată copiilor și părinţilor care vor să se inițieze în studiul muzicii și al limbajului ei. Ne dorim ca atelierele noastre să fie începutul unei pasiuni pentru muzica de calitate şi să creăm un loc în care muzica să fie o sursă de bucurie permanentă. ( www.dalcroze.ro)