Arhivă : Cronici Înapoi

Theater an der Wien. Noiembrie 2014

Publicat: vineri, 5 Decembrie 2014 , ora 10.21

Un teatru de tradiție

Din anul 2005, Theater an der Wien s-a declarat cu majuscule un nou teatru de operă în inima Vienei. Tradiția acestei săli este veche - în 1781 era Teatru regal privilegiat, adevărat, de dramă, dar și concertele și mai târziu spectacolele de operă și-au găsit loc aici, printre ele în 1805 Fidelio de Beethoven și în 1817 operele lui Rossini; anul 1874 este dominat de operetele lui Johann Strauss fiul și în anii următori, Theater an der Wien devine locul preferat al celor ce iubesc opereta vieneză; a fost o perioada în care spațiul a fost transformat într-o sală de cinematograf, iar din 1945 primește definitive calitatea de teatru muzical cu repertorii ambițioase și cu mare și bună reputație europeană.

Din 2005 activitatea este din nou reorganizată: în fiecare lună, câte o premieră și încă cinci spectacole. Proiectele sunt separate, sunt angajați dirijori și cântăreți de prim rang, iar regizorii sunt invitați să fie originali și creatori într-un repertoriu de la clasici la contemporani. Aleg din partiturile stagiunii 2014 - 2015, ca repere extreme edificatoare, operele Bărbierul din Sevilla de Paisielo și La mere coupable de Darius Milhaud.

O operă de Bizet în distribuție 

Pentru Pescuitorii de perle de Bizet, regizoarea Lotte de Beer a imaginat o regie de o contemporaneitate agresivă. Un reality TV show transmis în direct și la care participă activ, întreaga lume. Pescuitorii de perle - Provocarea se numește acest show, în care personajul principal este o femeie care renunță la sexualitatea ei în dorința de a găsi ceva mai… bun, poate mai spiritual. Și aici, intervine religia care, în societatea contemporană, propune un Dumnezeu care nu mai este servit de om, ci El însuși servește, stă la dispoziția omului.


Doi bărbați și o femeie, se întâlnesc pe insula Ceylon. Deși este anunțat ca reality show, insula este de fapt o plajă mizeră decorată cu palmieri de plastic și cu scoici uriașe de mucava din care - doar este vorba de un show! - balerine exotice ies la momentele potrivite indicate de scenariu și dansează purtând în mâini câte o perlă. Cei trei oameni au o istorie - doi bărbați au iubit aceeași femeiem dar și-au sacrificat sentimentele pentru a-și salva prietenia. Din tot ceea ce se va vedea, doar sentimentele sunt reale, restul… spectacol, show. Dezamăgită și trădată, Leila vine în Ceylon pentru a se regăsi și echilibra. Aici… situațiile în care ajunge, o pun la grele și neprevăzute încercări căci, întâmplător, partenerii de show sunt aceiași încă îndrăgostiți de ea, Nadir și Zurga.


Pliată perfect pe partitura lui Bizet, regizoarea începe acțiunea cu o... alegere de conducător - cel al pescuitorilor de perle -, la care participă mulțimea băștinașilor de pe insulă, există trei candidați, se agită steaguri se fac declarații… Marele preot Nourabad se transformă în moderatorul care ia interviuri, comentează în direct cu aplomb și atoateștiutor, un oportunist cu un ego supradimensionat, care îl însoțește pe candidatul câștigător, pe Zurga, cu orice preț, pană la moarte. Camera de luat vederi este prezentă peste tot, cu imagini preînregistrate sau cu moment intime în care rămâne, aparent uitată, în fața celui care își dezvăluie, copleșit și mai ales necenzurat, adevăratele sentimente. Conștientizând tragedia reală la care asistă, echipa de filmare nu are niciun scrupul în a prezenta totul, în direct, la televiziune. Nimic nou sub soare - se cunoaște deja dezbaterea ce a avut loc cu ani în urmă în Olanda despre posibilitatea de a transmite, în direct, în timp real, minut cu minut, moartea unui om. Se pare că acel moment este din ce în ce mai aproape este convingerea regizoarei.


În Pescuitorii de perle, corul are un rol substanțial. Lotte de Beer oferă coriștilor statutul de public care comentează și trăiește intens acest reality show, acasă, în fața televizoarelor, în singurătate, în familie sau cu prietenii, la un pahar de vorbă. Ei sunt convinși că ceea ce văd este adevărat și își savurează dreptul de a participa direct exprimându-și opiniile prin răspunsuri la telefon sau prin sms-uri. Momentul culminant este cel în care publicul este invitat să hotărască moartea celor doi îndrăgostiți, iar pe ecran se afișează procentele care cresc covârșitor când e vorba de verdictul vinovați căci doar 9 procente cer clemeță. Dar, ca într-un adevărat reality show, intervenția lui Zurga, eliberarea cuplului Nadir-Leila, stârnește în publicul puternic implicat și însetat de sânge, o reacție violentă: cei care se consider înșelați în așteptările lor ies din case, intră în acțiune și…practic, mulțimea îl ucide pe Zurga dând foc rugului de la flacăra brichetelor și filmând avid supliciul cu telefoanele mobile.


Deși surprinzătoare, propunerea regizorală este pe deplin acceptată de cântăreți.

Soliștii 

În rolul Leila, Diana Damrau, una dintre cele mai strălucitoare soprane ale momentului, este, ca de obicei, rafinată, inspirată, multicoloră, seducătoare, credibilă, convingătoare. Pe lângă o voce minunată, deosebit de agilă și de expresivă, cântăreața uimește mereu prin inteligența interpretării, atenția pentru detalii, respectul responsabil pentru muzică. Prin tot ceea ce face, Diana Damrau pare a fi cu totul de acord cu opinia dirijorului rus Semyon Bychkov, și anume că un interpret nu trebuie să își permită libertăți cu tentă personală, ci, dimpotrivă, să se pună, cu tot ceea ce are și poate, ca artist, în slujba compozitorului și a partiturii.

Tenorul rus Dmitri Korchak are o vocea frumoasă și puternică - poate prea puternică pentru micuța sală de la Theater an der Wien - dar interpretarea sa convinge, iar celebra arie a fost aplaudată puternic și îndelung. Americanul Nathan Gunn întregește trioul personajelor principale cu o plăcută voce de bariton liric și o prezență scenică impunătoare - marea și adevărata tragedie este, de fapt, a lui. Iar bas baritonul francez Nicolas Teste este - vocal și scenic - un Nourabad abil, agil și provocator.

Orchestra radiodifuziunii austriece, ORF Radio Symphonieorchester Wien, sub bagheta dirijorului corsican, plin de temperament, Jean-Christophe Spinosi a fost o prezență discretă și totuși puternică în spectacolul pentru care Bizet a scris o muzică inspirată,  iar muzicienii din Arnold Schoenberg Chor, foarte bine pregătiți de Erwin Ortner, au cântat și au jucat impecabil.


Cristina Sârbu