Arhivă : Cronici Înapoi

Soprana Caroline Markos, pianistul Bogdan Dulu și violoncelistul Cristian Markos în recital cameral la Vancouver

Publicat: miercuri, 11 Iunie 2014 , ora 13.57

În seara de 23 mai, anul curent, am avut plăcerea de a asista la recitalul sopranei Caroline Markos, al pianistului Bogdan Dulu și al violoncelistului Cristian Markos, recital ambițios prin spectru stilistic ce s-a desfășurat în sala "Pyatt" a Școlii de Muzică a Orchestrei Simfonice din Vancouver. Cu această ocazie am redescoperit nu numai trei tineri interpreți valoroși, sofisticați, pasionați de arta lor și în plină afirmare - dintre care pianistul Bogdan Dulu și violoncelistul Cristian Markos s-au născut și au urmat studii muzicale în România - dar și trei promotori entuziaști ai muzicii clasice în maniere profund personale. Astfel, protagonista serii și proaspăta absolventă a programului de Master în interpretare vocală al Universității Manitoba din Canada - soprana canadiană Caroline Markos - își propune să contribuie la renașterea muzicii clasice atât prin calitatea interpretărilor sale cât și - printre alte strategii - prin relația caldă cu publicul pe care o creează prin prezentarea verbală a pieselor pe care le tălmăcește. Pianistul Bogdan Dulu - în prezent doctorand la Universitatea British Columbia, la clasa Profesoarei Emerite Jane Coop, promovează muzica clasică nu numai prin solistică și colaborare cu alți muzicieni în America de Nord, Europa, Asia și Africa, dar și prin pledoarii radiofonice pe diferite meridiane ale lumii și prin angajarea în variate proiecte manageriale cu profil muzical. Cel de-al treilea protagonist al recitalului amintit, violoncelistul Cristian Marcos, îmbină activitatea de membru al Orchestrei Simfonice din Vancouver (din anul 1999), de solist și partener de dialog cameral, cu aceea de profesor și de clinician la noua Școală de Muzică a Orchestrei Simfonice din Vancouver precum și la Academia de Muzică din Vancouver.

Dar, să revin la recitalul tinerei soprane Caroline Markos care și-a fermecat și electrizat publicul prin interpretarea rafinată și dezinvoltă a unui program variat sub aspect stilistic, de mare impact emoțional, inedit și bine gândit în sensul creării de momente expresive contrastante și de propunere a diferite tipuri de discurs muzical-poetic. Acest recital a fost un adevărat maraton pentru cântăreață, deoarece aceasta a ales să introducă fiecare piesă sau grupaj de piese din program printr-un comentariu muzicologic accesibil, prin care a transmis, dincolo de informația bine documentată, propria aventură a pătrunderii în universul fiecărei partituri și al fiecărui text poetic. Cu excepția pauzei dintre cele două părți ale recitalului, maratonul verbal-muzical nu a permis publicului - în rândul căruia am recunoscut mulți membri ai comunitătii românești din Vancouver - să se desprindă de dialogul dintre soprana Caroline Markos și pianistul Bogdan Dulu - în prima parte a recitalului - și dintre aceștia și violoncelistul Cristian Marcos în cea de-a doua parte a recitalului.

Acest dialog a debutat prin tălmăcirea Ciclului de șase lieduri Fiançailles pour rire/ Logodnă capricioasă compus în anul 1939 de francezul Francis Poulenc pe versurile prietenei sale Louise de Vilmorin. Ciclul ilustrează dorința compozitorului de a da credibilitate liedurilor sale pentru voci feminine prin folosirea unor poeme scrise de femei - aceasta în contextul în care două treimi din creația sa de lied- sau altfel spus de melodie franceză - a fost dedicată baritonului Pierre Bernac. Pe lângă o voce minunată de soprană lirică, bogat timbrată, agilă și cu registre vocale egale și consistente - voce cizelată de profesoarele canadiene Tracy Dahl și Monica Huisman de la Universitatea Manitoba -, Caroline Markos și-a încântat și totodată surprins audiența prin frumusețea și știința frazării și prin versatilitatea și maturitatea abordării pieselor muzicale. Spre deosebire de mulți interpreți care se încălzesc și își încălzesc treptat publicul la începutul recitalului, soprana Caroline Marcos și pianistul Bogdan Dulu au intrat imediat în universul expresiv vizat, captivând de la început audiența prin eleganța dialogului, tonul dulce-amar al meditației poetice și prin multitudinea micro-tonurilor expresive cerute de cele șase poeme de sine stătătoare și de binecunoscuta inventivitate melodică a compozitorului francez. Ironia ușor melancolică din "La dame d'André"/"Doamna lui André", intensitatea nuanțată la nivel de cuvânt și armonie din melodia "Dans l'herbe"/"În iarbă"- în care este descrisă chemarea înăbușită și zadarnică a iubitului mort în pădure -, apoi starea de zbor punctată de contrapunctul plin de strălucire al acompaniamentului pianistic din "Il vole"/ "El zboară", melancolica și strania auto-contemplare a poetei aflate în propriul coșciug din "Mon cadavre"/ "Cadavrul meu", senzualitatea contemplării unui act muzical din "Violon"/ "Vioară" și delicatetea gestului de a oferi flori din "Fleurs"/"Flori" - toate aceste stări au fost redate cu maturitate, subtilitate și farmec discret. O combinație surprinzătoare, luând în considerare faptul că cei doi muzicieni se află la începutul carierei lor.

Nu mai puțin reușită a fost interpretarea celor două partituri mozartiene ce au urmat: Aria de concert "Se tutti I mali miei" KV 73p și Secțiunea Alleluja din Motetul pentru soprană și orchestră Exsultate, jubilate K 165 - ambele fiind creații de tinerețe ale compozitorului austriac, marcate de experiența turneelor sale din Italia. Alternanța dintre cântul de linie și scriitura instrumentală cu elemente de virtuozitate a fost realizată de Caroline Markos cu naturalețe, printr-o frazare asemănătoare vorbirii, o frazare pe care nu am întâlnit-o în multe versiuni interpretative ale acestor mici nestemate muzicale.

Prima parte a recitalului s-a încheiat cu grupajul Cuatro Madrigales Amatorios / Patru madrigale de dragoste de compozitorul și pianistul virtuoz spaniol din secolul trecut, Joaquin Rodrigo. Acest amestec de muzică spaniolă renascentistă, populară și modernă, a fost tălmăcit cu rafinament de soprana Caroline Marcos și de pianistul Bogdan Dulu. Pe lângă reliefarea contrastelor dintre cele patru madrigale am remarcat lărgirea paletei expresive spre zona estetică a patosului iberic în cadrul fiecărei piese, precum și diferențierea coloristică a fiecărei fraze și chiar a fiecărui cuvânt. Cuvinte de laudă se cuvin și lui Bogdan Dulu pentru urmărirea fidelă, dar și pentru completarea expresivă a rubato-ului cântăreței.

Înainte de a se dedica studiului canto-ului classic după vârsta de 19 ani, Caroline Marcos s-a bucurat de success ca interpretă de jazz. Această experiență explică versatilitatea expresivă, sinceritatea și dezinvoltura scenică cu care aceasta a pus în valoare limbajul muzical-poetic sofisticat, capricios și totodată mișcător al celor Four Songs for Soprano, Cello, and Piano /Patru lieduri pentru soprană, violoncel și pian de compozitorul, pianistul și dirijorul germano-american André Previn (1929 -) pe versuri de Toni Morrison. Cele Patru Lieduri de André Previn - compozitor care este privit ca unul dintre cei mai versatili muzicieni în viață -, au dobândit un plus de lirism prin partitura violoncelului, frazată cu o expresivitate apropiată de aceea a vocii umane, de Cristian Markos. Cei trei interpreți au făcut din inspiratul ciclu de lieduri al lui Prévin, un moment culminativ al recitalului, un moment în care pianul și violoncelul, de importanță egală, au urmărit foarte atent bogăția coloristică a partiturii vocale. Deși este greu de ales între cele patru lieduri, The Lacemaker/ Dantelăreasa cu discursul lui tensionat, în care fiecare cuvânt are o altă expresie dramatică, și mult mai liricul Shelter/Adăpost, au condus auditoriul spre noi orizonturi expresive marcate de îngânarea vocală, de cantilena violoncelului și de dialogul dintre voce, violoncel și pian.

După cum spuneam anterior, cei trei muzicieni au alcătuit programul lor cu simț dramatic, propunând după culminația expresivă creată de interpretarea celor Patru lieduri de Previn o altă culme expresivă, cu un alt tip de discurs muzical- poetic. Este vorba despre lucrarea epico-dramatică Luonnotar/ Fiica Naturii de compozitorul finlandez Jean Sibelius pe textul Kalevalei - culegerea de texte folclorice din secolul al-XIX-lea ce reprezintă epopeea națională a Finlandei. Primul text al Kalevalei - ce descrie nașterea lumii - a fost tălmăcit de soprana Caroline Markos și de pianistul Bogdan Dulu într-un manieră captivantă, plină de suflu epic, de patos și de contraste, conform stilului romantic târziu al compozitorului. Scenă după scenă, partitura sopranei - complexă și dificilă atât sub aspect muzical cât și lingvistic -, a fost completată minunat de acompaniamentul descriptiv al pianului, aspect ce subliniază încă o dată versatilitatea și virtuozitatea interpretativă a lui Bogdan Dulu.

Recitalul s-a încheiat cu două binecunoscute melodii, scrise pentru voci masculine, din comediile muzicale hollywoodiene A Damsel in Distress/ O domnișoară supărată și Delicious de George și Ira Gershwin. Atât melodia "A Foggy Day" ("In London Town")/"O zi cețoasă" ("în Londra") din comedia A damsel in distress - interpretată de Fred Astaire la lansarea din 1937 a filmului amintit - cât și melodia "Blah, Blah, Blah" din filmul Delicious - al cărei text ironizează șabloanele melodiilor de dragoste din cinematografia deceniului al patrulea al secolului trecut, au fost interpretate de soprana Caroline Markos și de pianistul Bogdan Dulu cu nonșalanță, umor și abilititate de a seduce un public deja impresionat de amplul spectru stilistic și expresiv al serii muzicale.

A fost evident pentru toți cei prezenți în sală că atât soprana Caroline Markos cât și pianistul Bogdan Dulu se află într-un moment al carierei lor interpretative în care excelează într-o multitudine de genuri și stiluri, moment privilegiat la care am avut șansa de a fi martori. Exprimându-mi anumite rezerve față de formula unui recital în care solistul vocal vorbește și apoi cântă - strategie care, deși seducătoare, poate conduce destul de repede la oboseală vocală și poate afecta, în timp, impostația si acuratețea intonației -, nu-mi rămâne decât să le urez protagoniștilor recitalului la care am asistat să-și aleagă cu înțelepciune drumul și să continue să transmită bucuria lor de a face muzică. Această dispoziție va conduce, cu siguranță, la renașterea muzicii clasice în pestrițul peisaj sonor contemporan.


Ileana Ursu