Arhivă : Cronici Înapoi
La ceas aniversar
În 2 iunie, baritonul Dan Iordăchescu a împlinit 84 de ani, aniversare marcată, în foyer-ul Operei Naționale București, printr-un recital susținut de fiicele sale - soprana Irina Iordăchescu și mezzosoprana Cristina Iordăchescu-Iordache -, alături de doi baritoni invitați, concepția programului dorind să puncteze câteva aspecte definitorii pentru repertoriul abordat de maestru de-a lungul deceniilor, de la lied la operă și canzonetă, selectându-se astfel pagini pe care el însuși le-a cântat în țară și în lume. După prezentarea în care Costin Popa a reliefat, într-o avalanșă de superlative, anvergura carierei artistului, calitatea specială a glasului său și talentul scenic-expresiv cu totul deosebit, premiile, partenerii celebri și teatrele unde a evoluat, un public numeros a ascultat cu reală plăcere partituri extrem de variate și atractive pentru melomani, cele două surori apărând, alternativ, în compania excelentei pianiste Liana Mareș, al cărei acompaniament a fost nu doar discret și eficient, dar și cu o sonoritate și o suplețe remarcabile.
Cu glasul său cald, care își păstrează frumusețea în ciuda faptului că este prea rar ascultat în public, Cristina Iordăchescu a oferit piese din epoci și stiluri diverse, întâmplător sau nu prioritar din literatura franceză, redând cu eleganță, distincție și frazare rafinată o miniatură de secol XV, Chanson triste de Duparc, o secvență din Romeo și Julieta de Berlioz, arii din Samson și Dalila de Saint-Saens sau Carmen de Bizet, dar și Pecche de Pennino sau, împreună cu Ondin Ciociea, celebrul duet din Nunta lui Figaro de Mozart (tânărul solist marcând astfel debutul său absolut, susținând cu emoții, dar și cu o voce plăcută, replicile pe care artistul omagiat le-a interpretat, cândva, chiar și alături de fiica sa).
Omniprezentă pe scena de operă sau de concert bucureșteană, deopotrivă în străinătate, Irina Iordăchescu a optat pentru liedul Languir me fais de Enescu, arii din Nunta lui Figaro de Mozart (Contesa), Gianni Schicchi și Turandot de Puccini (Liu), La Wally de Catalani, iar în compania colegului său de la ONB, Iordache Basalic, a cântat întreaga scenă Violeta-Germont din Traviata de Verdi, convingând, încă o dată, că maniera sa interpretativă, diferită de cea a surorii sale, are patetismul și teatralitatea mult mai pregnantă a personajului de operă, filiera "paternă" sub acest aspect fiind elocventă, cei prezenți rememorând recitaluri sau spectacole în care Dan Iordăchescu se remarca tocmai prin sublinierea apăsată a sensurilor cuprinse în cuvânt și în conținutul ideatic al lucrării; iar vocea sopranei a răsunat la fel de încărcată ca de obicei, poate mai acoperită ca emisie în registrul mediu, nu și în acutul penetrant, implicând vizibil și latura emoțională în întruparea eroinelor.
Finalul a adus Barcarola din opera Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, în care glasurile celor două soliste s-au completat și s-au îmbinat firesc, nu doar pentru că timbral au date comune, ci și pentru că ambele au știința frazării, a liniei ample, a cântului atent condus. Iar ca bis au ales o miniatură românească, precizând că tatăl lor a inclus-o frecvent în recitalurile sale (și) peste hotare.
Publicul a aplaudat și a ovaționat entuziast, florile și felicitările au răsplătit soliștii admirați într-un recital mozaicat, realizat cu plăcere și profesionalism, iar maestrul Dan Iordăchescu a fost sărbătorit, așa cum și-a dorit dintotdeauna, de către public și familie, nelipsind, evident, tradiționalul "Mulți ani trăiască" intonat de interpreți și de spectatori în vecinătatea scenei Operei Naționale, pe care și baritonul și fiicele sale au urcat, în timp, ca într-o ștafetă denumită, pe coperta unui CD apărut în urmă cu ani, "dinastia Iordăchescu".