Arhivă : Cronici Înapoi
Jurnal de festival
Joi, 7 noiembrie 2013
19.00 - Buika (Spania) / concert de flamenco/ Opera Națională București
Festivalul Internațional al Artelor Spectacolului Muzical a ajuns la cea de a VI-a ediție. Organizat de Teatrul de Operetă și Musical "Ion Dacian", în ediția sa din 2013, acoperă 10 zile (7 - 17 noiembrie) timp în care programe dense și colorate cuprind reprezentații de de operetă și musical, concerte, spectacole de dans clasic și contemporan, workshop-uri, și evenimente conexe (expoziții, lansări de carte, proiecții de film și emisiuni de radio). Publicul este invitat la Opera Națională București, Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping City, Centrul Cultural "Ion Manu" ( Otopeni), Godot Cafe-Teatru, Teatrul Metropolis, Teatrul Nottara, teatrul Odeon (Sala Studio), Teatrul studențesc Podul, Caru' cu bere și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" din București.
Joi, 7 noiembrie, la ONB, Concha Buika, celebra interpretă de flamenco, a deschis în forță festivalul cu o pledoarie pasională și vehementă pentru ideea că viața e frumoasă cu toate luminile și umbrele ei. Când ești fericită, cânți, când ești nefericită, cânți. Combinând original elemente de flamenco, muzică tribală, blues, jazz și orice alte sonorități de care are nevoie ca să-și exprime trăirile, cu o voce care caută orice numai perfecțiunea frumuseții sterile nu (o clipă m-am gândit la vocea lui Louis Armstrong), desculță ca Cesaria Evora, dar explodând în afara sinelui, Buika a vorbit timp de peste o oră într-o limbă străină dar pe care am înțeles-o cu toții. Cântăreața născută pe pământ spaniol nu și-a uitat niciodată rădăcinile africane. Când spui Buika spui forță, emoție, senzualitate, patimă într-o muzică ce se hrănește în egală măsură din primitiv și din clasic. După aparența unei improvizații continue se ascunde un eșafodaj clar gândit și lucrat până în cele mai mici detalii, ce permite vocii să se combine cu rezultat artistic spectaculos cu un pian foarte bine "educat" și cu o percuție cu ritmuri și sonorități ancestrale. Acum, după ce am ascultat-o, înțeleg mai bine succesul celor cinci albume ce s-au bucurat de un imens succes, confirmat nu numai de vânzări ci și de două Latin Grammy (El ultimo trago 2009 și La Noche Más Larga 2013) ca și gestul celebrului regizor spaniol Pedro Almodovar care, în 2011, a ales două dintre piesele Buikăi ca fundal sonor pentru filmul "El piel que habito".
Vineri, 8 noiembrie 2013
19.00 - "Carmen", regia: Konstantin Purtseladze, Teatrul Muzical și Dramatic de Stat, Tbilisi (Georgia) / spectacolde teatru-dans/ Opera Națională București
Se numește dramă coregrafică. Durează 44 de minute, exact cât suita Carmen pe care Rodion Scedrin a compus-o în 1967 pe baza temelor principale din opera omonimă a francezului George Bizet (1875). Cu o succesiune de 13 numere, partitura lui Scedrin este concepută pentru corzi și percuție, într-o viziune dramaturgică personală, ce menține povestea dar dă muzicii pregnanță, strălucire, intimitate și forță explozivă cu totul noi. Pe scena de la ONB s-au aflat membrii Teatrului Muzical și Dramatic de Stat din Tbilisi, Georgia. Regizorul și coregraful Konstantin Purtseladze se află la cea de a doua producție din genul numit generic teatru-dans (moving theatre) cu specificarea dramă coregrafică, după Salomé, inspirată de textul lui Oscar Wilde. La baza spectacolului Carmen artistul pune declarat, ca punct de pornire, ideea de libertate, întruchipată de scriitorul, francez și el, Prosper Merimée (1854) într-o sălbatică țigancă cu temperament, sentimente și trăiri de nestăpânit. Carmen a devenit simbolul libertății ce transcende barierele de rasă, clasă, limbă, sex … astăzi parcă mai puternice ca oricând. Povestea ei este, în viziunea artistului georgian, o poveste despre libertatea interioară, dar și despre libertatea imaginației în care este practic imposibil să definești granița dintre real și ireal, dintre adevăr și ficțiune… LIBERTATEA fără de limite pentru care merită să mori. Pe scenă, actori -dansatori, actori-gimnaști, actori-acorbați, …foarte departe de linia baletului clasic. Subliniez, este vorba de actori de teatru - cu atât mai remarcabilă, mai spectaculoasă este performanța lor! Toți actorii sunt tineri și cu disponibilități fizice (flexibilitate) și actoricești excepționale.
Am ales actori din teatre diferite. Toți mi-au fost studenți și îi cunosc de foarte mulți ani. De exemplu Bacho Chachibaia, actorul din rolul Don José, vine de la teatrul Rustaveli. Toți sunt minunați! declara coregraful într-un interviu acordat unui periodic georgian.
Noutatea și frumusețea acestui spectacol de teatru-dans stau în delicatețea și încărcătura mișcărilor - Habanera, când, cu suplețe de animal, Carmen învăluie cu un erotism debordant trupurile bărbaților din jurul ei sau duetul de dragoste dintre Carmen și Don José conceput ca un joc de copii, plin de naivitate și de sinceritate, dominat de un gest stângaci și timid, gest care, la final, va aduce moartea eroinei; în surpriza unor idei de mizanscenă - toreadorul apare într-un scaun cu rotile, incapabil să se miște până când Carmen nu îi redă, prin vrajă parcă, puterea de a merge din nou; în forța sălbatecă a unor momente în care muzica și mișcarea se dovedesc a nu fi de ajuns iar duritatea mesajului trebuie să fie susținută și de strigăte animalice ale interpreților; în umorul cu etichetă haz de necaz sau așa vreau eu, ce surprinde plăcut și reîmprospătează atmosfera atunci când te aștepți mai puțin și desigur, în măiestria, dăruirea și convingerea cu care dansatorii își interpretează și își trăiesc personajele. Costumele (Ana Mosidze) sunt simple dar de mare efect. Ele combină negrul cu roșul, pornind de la tălpile pantofilor de dans și până la peruca creață, bogată și încâlcită pe care o poartă Carmen ca pe un accesoriu distinctiv ce o definește și îi conferă statut de unicat. Scenografia este simplă dar de neignorat - lămpi mari, cu lumini albe și roșii, care plutesc prin aer, scaune grele de metal care te leagă brutal de pământ…Acest Carmen semnat de artiștii georgieni, a devenit un spectacol deosebit de interesant pe care l-am aplaudat cu plăcere și mărturisesc că aș dori să îl revăd.