În cadrul ediţiei 2013 a Festivalului Internaţional "George Enescu", JTI ne-a invitat la cea de a paisprezecea Întâlnire, de astă dată cu o companie de dans portugheză, Vortice Dance Company, care ne oferă două spectacole, în coproducţie cu Baletul din Macedonia: Dracula (16 septembrie) şi Soliloquy (19 septembrie)

Povestea lui Dracula?! Poate pretext - sau ingeniozitate de marketing, în niciun caz o acţiune urmărită pas cu pas... O poveste al cărei personaj fantastic şi întreaga ţesătură de fapte pe care acesta le declanşează devin sursă de inspiraţie pentru un spectacol complex, ingenios şi mai ales fascinant de mişcare, sunet, cuvânt, lumină, culoare... cu aparenţă de tragic şi sclipire de umor... Un bucătar pregăteşte, explicând în amănunt reţeta, un fel de mâncare în care sângele este ingredientul principal... Un vin servit la masă şi turnat cu forţa pe gâtul clientului se presupune a fi tot... sânge. Dansatori-vampiri atraşi, evident, de gâturi suple şi încheieturi fine în care pulsează sângele mult dorit... Cam pe aceste coordonate s-ar situa polul concret pragmatic al spectacolului. Arcul fantastic de imaginaţie se avântă însă apoi în tablouri de o frumuseţe, inspiraţie, ingeniozitate... uluitoare. O dansatoare plimbă prin scenă o rochie imensă de volane roşii, care, datorită celor câţiva colegi ascunşi dibaci sub falduri, devine decor, suport şi cadru pentru mişcările lente ale corpului uman - o pată imensă de sânge care se prelinge lent luând formele cele mai ciudate. Pe scurte bare de lemn, trupurile musculoase ale unor dansatori atârnaţi cu capetele în jos se contorsionează atât de convingător încât recunoaştem imediat simbolicul şoarece zburător din cavernele întunecate. Decorul e auster - o creangă uscată de copac şi spaţiul gol al scenei, spaţiu umplut deseori de proiecţii pe ecrane improvizate.

M-am surprins renunţând la orice intenţie de a căuta povestea abandonându-mă pur şi simplu plăcerii întâlnirii cu doi artişti portughezi, Cláudia Martins şi Rafael Carriço, cei care au gândit regia şi au conceput coregrafia, scenografia, videografia şi sunetul, şi cu trupa "Vortice Company" alcătuită din dansatori la care am apreciat desigur tehnica dar mai ales expresivitatea. Lumina, ingenios şi eficient folosită, transforma mişcările rapide ale braţelor, picioarelor, capului, întregului corp în dâre continue de lumină parcă fosforescentă. Un colaj de muzici diverse - mult Wojciech Kilar, dar şi Rachmaninov şi Lou Red - împlineşte perfect un spectacol complex de o expresivitate copleşitoare. Aşteptăm cu nerăbdarea cea de a doua întâlnire cu Vortice Dance Company.