Arhivă : Cronici Înapoi
Țintea muzicală 2013
Patru concerte, un workshop și un spectacol de teatru-dans-video iată un itinerariu la care a fost invitat publicul ediției din acest an a festivalului Țintea muzicală (18-21 iulie 2013). Un parcurs din istorie în actualitate, o distanță de șapte secole de muzică peste care talentul și imaginația au făcut punte spre încântarea melomanilor care susțin această frumoasă inițiativă.
Organizat și coordonat de compozitoarele Dana Probst și Adina Dumitrescu, într-un cadru neconvențional dar familial, propice verii și tentant pentru amatorii de muzică din toate epocile, Țintea muzicală este deja la a V-a ediție și devine un festival din ce în ce mai interesant și bine structurat. Anul acesta, și-a lărgit chiar spațiul de manifestare prin concerte la Ploiești (Biserica Romano-Catolică "Cristos Rege") și la Muzeul Țăranului Român din București și desigur la Casa Teodorescu din Țintea-Băicoi.
Concepția programului pune evident accentul pe ideea de comunicare, de relaționare public-interpreți-creatori ca și pe aducerea împreună a epocilor muzicale. Pe afișul festivalului, șapte compozitori din Austria, Finlanda, Franța și România s-au întâlnit cu mărturii importante ale istoriei, cu polifonia evului mediu în tot ce are mai reprezentativ și caracteristic pentru muzica franceză: Codexul de la Montpellier. Această colecție cuprinde 340 piese polifonice compuse probabil între anii 1250-1300, adunate la Paris în jurul anului 1300 și descoperite în anul 1847 de către organistul Felix Danjou. Manuscrisul se păstrează în biblioteca Facultății de medicină din Montpellier, care l-a achiziționat. Este alcătuit din 8 fascicole, fiecare conținând un anumit gen muzical (polifonie liturgică, motete franceze, motete latine). Textele acestor melodii (în limba franceză veche sau în latină) sunt în majoritate laice (cântece de dragoste, de petrecere, fără intenții programatice) dar pot fi cântate și în biserici. Pe lângă versiunile originale prezentate, prin aranjamentele pentru voci, violoncel, harpă celtică și orgă, realizate de Adina Dumitrescu, se propune o altă modalitate de interpretare a acestei muzici interpretate la vremea aceea numai de bărbați.
Astfel, Festivalul lansează invitația de a aborda Codexul de la Montpellier în mod creativ.
Dacă piesele din Codex s-au recomandat în sine, doar prin rostire, cele contemporane, în primă audiție absolută, au beneficiat de prezența autorilor: Nicolae Brânduș, Jean-Pascal Chaigne, Adina Dumitrescu, Sebastian Dumitrescu, Dieter Kaufmann și Dana Cristina Probst. O interesantă dezbatere pe tema Codexului și a inspirației pe care o poate oferi, a fost workshopul intitulat Replici la polifonii medievale. Atitudini și preocupări artistice, trăsături ale propriei personalități componistice, au relevat aceste binevenite întâlniri din care am desprins și scurte caracterizări ale pieselor prezentate în concerte. Fiecare astfel de manifestare a avut un subtitlu incitant, semnificativ: Dincolo de voci, Vocile ascunse sau Voci și sunete, propuneri de meditații și reflecții asupra implicării determinante a glasului în definirea limbajului artistic din toate timpurile.
Jocuri cu voci
… a constituit pentru programul concertului susținut vineri seara la Casa Teodorescu și respectiv duminică la Muzeul Țăranului Român, un traseu peste timp descris de piesele din Codexul de la Montpellier și "răspunsurile" actuale ale compozitorilor amintiți. Ascultate în alternanță aceste două lumi sonore își pot afla afinități, în mod sigur sigur diferențe, își pot dezvălui trasee și sfere de expresie comune. Astfel fiecare concert devine o provocare, dincolo de care se naște marea atracție a spiritelor.
În ce măsură Codexul medieval a constituit sursa de inspirație a creatorilor de astăzi, în ce măsură a preluat fiecare compozitor litera sau spiritul muzicii de altădată, stau mărturie fiecare din aceste partituri, fiecare singulară în maniera de percepție și de continuare a tradiției.
Cu o trimitere clară la culegerea de cântece polifonice, piesa lui Sebastian Dumitrescu intitulată Puisque bele dame m'eime (voce și electronică) este mai degrabă o adaptare a cântecului cu același nume din Codexul Montpellier; o adaptare microtonală a melodiei originale, însoțită de acompaniamentul original, și el modificat microtonal, care va genera de altfel și forma piesei. Aceeași melodie apare și în piesa compozitorului Nicolae Brânduș, Menestrel (soprană, mezzosoprană, harpă celtică, violoncel) clădită pe o solidă structură armonică și polifonică cu tehnici variaționale; o construcție complexă ce face trimiteri și la fondul folclorului nostru din culegerile lui Bela Bartok, și propune o țesătură instrumentală densă din care violoncelul se detașează ca un instrument obligat.
O lucrare cu un caracter dramatic-teatral, Jolietement (joc cântat cu 5 personaje) semnată de Adina Dumitrescu, preia o piesă foarte cunoscută a Codexului (tradusă în limba engleză ale cărei rezonanțe se apropie mult de franceza veche uneori) și conturează poate una din cele mai apropiate replici contemporane pentru spiritul și forma Codexului.
Lis ne glay, este un alt titlu din culegerea franceză, pe care compozitoarea Dana Probst l-a conferit lucrării sale în care vocea (mezzo) trece, poate paradoxal pe planul doi, rolul pianului fiind cel predominant. O muzică izvorâtă din rezonanța naturală, al cărei text se aude în franceza veche, dar și într-o traducere engleză (în straturi suprapuse) - o altă proiecție peste timp a înfăptuirilor istoriei. Melodia originală poate fi auzită totuși în finalul lucrării.
Legătura cu tehnica de compoziție din Codexul medieval, polifonia de tip organum, este relevată în partitura, pentru soprană, mezzosoprană și electronică, a lui Dieter Kaufmann - compozitor austriac, deschizător de drumuri în domeniul muzicii electroacustice din Austria, șef al catedrei de muzică electronică la UMDW. Organisch-Anorganisch, titlul lucrării, vine de la impresiile relevate în urma unei călătorii în Islanda; o meditație la istoria recentă a acestei țări, la peisajele speciale, o proiecție a limbajelor primare în alternanță cu cele evoluate - reprezentate de textele Sf. Augustin în partea de mijloc a piesei. O pendulare între două lumi diferite, în timp și spațiu, pe care umanitatea nu le poate separa însă nicicând.
Aceeași tehnică de tip organum regăsim și în lucrarea compozitorului francez Jean Pascal Chaigne, De sa disparition (soprana, harpă celtică și violoncel), dar o muzică fără text, scrisă în memoria poetei Anne Marie Albiach pe versurile căreia autorul are și un ciclu de piese intitulat Mezza voce. De această dată, nu versurile ci doar numele poetei însoțește sunetele muzicale, răspândit pe parcursul muzicii și îmbinându-se cu rezonanța specială a vocalelor sale într-un rezultat de o sensibilitate aparte.
Aplauze îndelungi și entuziaste au răsunat pentru minunații interpreți ai acestor muzici: Sextetul vocal Madrigal condus de Emanuel Pecingină, Cristina Radu, soprană, Irina Ungureanu, soprană, Carolina Iulia Astanei, mezzosoprană, Roxana Moisanu, harpă celtică, Otto Probst, orgă electrică, Maria Magdalena Probst, violoncel, Mladen Spasinovici, violoncel.
Este impresionantă această paletă de stiluri componistice și personalități artistice pe care a oferit-o festivalul Țintea muzicală, un proiect ambițios creat cu pasiune și dăruire așa cum au fost mereu susținute ideile înalte. Pe curând!