Arhivă : Cronici Înapoi
Muzicieni canadieni în vizită în România
Artiștii canadieni cântă cu bucurie și dăruire. Au ales pentru turneul din România, două piese dificile, potrivite însă întrutotul scopului propus - să-și popularizeze propria muzică și să învețe creații reprezentative pentru muzica românească. Turneul nu este un gest singular. Corul Internațional este o formație restrânsă alcătuită din coriștii din patru grupuri muzicale conduse de maestrul Michel Brousseau: Corul "Lumii Noi", Corul Clasic din Ottawa, Corul Cântăreților din Sfânta Tereza și Corul din Tremblant. Din când în când, muzicienii aleg o destinație, își alcătuiesc repertoriul potrivit și… pornesc în călătoria care este, în egală măsură și vacanță și turneu de concerte. De ce au venit acum în România? O întrebare cu răspuns simplu: printre membrii corului canadian se numără și două românce, Ioana German, descendentă directă a familiei Mureșenilor din Brașov și moldoveanca Ștefana Netea. Ioana German este ea însăși dirijoare de cor (formația La Muse) și președinta asociației La Muse Heritage Musical. S-a implicat putrernic, atât în organizarea călătoriei în România, cât și în extrem de dificila muncă, în urma căreia cei 35 de colegi au reușit să cânte povestea meșterului Manole în limba română, cu o pronunție ireproșabilă. Un gest pe care publicul l-a apreciat la adevărata lui valoare! Soliști au fost soprana Corina Klein, mezzosoprana Cristinas Coatu, tenorii Liviu Iftene și Mihai Irimia de la Opera din Brașov și basul Dan Popescu, iar acompaniamentul a fost asigurat de tânăra pianistă Ana-Maria Negrea.
Repertoriul coral românesc este uluitor de bogat dar, din păcate, tradiția muzicii corale mai are astăzi puțini reprezentanți. Melomanii români nu mai au timp, nu mai au dorință, nu mai au răbdare, nu mai au bucurie să facă muzică împreună, doar pentru plăcerea proprie. În acest sens, ansamblul canadian este un exemplu minunat. Coriștii cântă cu patimă, cu responsabilitate, iar chipurile strălucesc de bucurie, atunci când descoperă muzica propriului popor sau pe cea a unor nații străine. După concert, am stat de vorbă cu câțiva dintre ei, fiecare a dorit să afle dacă ne-a plăcul piesa canadianului Gilles Vigneault și dacă au interpretat și simțit destul de bine și de profund legenda frumoasă dar tragică, pusă pe note de românul Iacob Mureșianu. Desigur, le-am mulțumit sincer pentru tot ceea ce au făcut, pentru tot ce ne-au dăruit, cu o generozitate simplă și sinceră. Nu am uitat să mulțumim maestrului Michel Brousseau, a cărui mână fermă conduce muzica pe făgașurile cuvenite. Și am ascultat relatarea entuziastă a faptului că toți au vizitat Mănăstirea Argeșului și au cântat, improvizat, sub zidurile ei… experiență fericită și mai ales, unică. De neuitat rămâne tot parcursul vizitei lor în România. Așa cum de neuitat rămâne, cu siguranță, întâlnirea noastră cu ei.