Arhivă : Cronici Înapoi
Note de călătorie... muzicală - Dortmund, Oldenburg și retur (III)
Dortmund, 25 februarie 2013
Konzerthaus; o locație cu management de sine stătător, cu o sală modernă și spațioasă ale cărei dimensiuni se pot adapta pentru a oferi condiții optime atât unui recital, cât și unui concert de mare anvergură: simfonic, vocal-simfonic, operă în concert. Se perindă pe aici muzicieni dintre cei mai valoroși cum ar fi, în această stagiune, dirijorii Esa-Pekka Salonen cu Orchestra Philharmonia și Yannick Nézet-Séguin cu Orchestra Filarmonică din Londra, Lorin Maazel cu Filarmonica din München, Mark Minkowski și Daniel Harding cu Mahler Chamber Orchestra, Myung-Whun Chung cu Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Franceze (și alții asemenea), iar printre soliștii care apar în concert sau susțin recitaluri se află Murray Perahia, Ivo Pogorelich, Anne-Sophie Mutter, Thomas Hampson, Cecilia Bartoli. Orchestra Filarmonică din Dortmund își desfășoară activitatea în acest context susținând zeci de concerte pe an, în afara spectacolelor de la Operă unde este prezentă în fosă. Stagiunea actuală este jubiliară pentru ea – 125 de ani de la înființare – iar concertul la care am asistat îi atestă valoarea și prestigiul dobândite în acest timp.
Am urmărit un program de muzică clasică vieneză alcătuit dintr-o mică simfonie a pre-haydnianului Ignaz Jakob Holzbauer, un concert de W.A. Mozart cu solo-cornistul orchestrei, Jan Golebiowski și o simfonie de J. Haydn, „Militara“. Sunt lucrări cu o scriitură atât de transparentă încât orice defect, oricât de mic, se observă cu ușurință. Sunt adevărate teste certificând precizia de atac, acuratețea și maleabilitatea instrumentiștilor în ansamblu, dar adesea și aptitudinile lor solistice, mai ales ale suflătorilor. Filarmonica dortmundeză le-a făcut față cu brio, oferind o interpretare aproape impecabilă sub bagheta competentă și eficientă a lui Lancelot Fuhry, unul dintre dirijorii ei permanenți.
A fost un concert de ținută, integral realizat cu resurse proprii și întâmpinat cu larg interes din partea unui public care nu duce deloc lipsă de evenimente muzicale. De invidiat.