Arhivă : Cronici Înapoi
'Happy birthday, Mozart!' - la Ateneul Român
"Camerata Regală vă invită să vă pregătiți pentru cea mai importantă aniversare a lunii ianuarie, cea a lui Wolfgang Amadeus Mozart, născut în data de 27 ianuarie 1756, care la 257 de ani este la fel de tânăr și viu pentru iubitorii de frumos." - așa începea comunicatul Cameratei Regale care anunța concertul Royal Classic, subintitulat "Happy birthday, Mozart!", care avut loc duminică, 27 ianuarie 2013, la Ateneul Român. Într-adevăr, Mozart este la fel de viu și tânăr la 257 de ani de la naștere, lucru pe care l-am simțit pe tot parcursul concertului.
Programul a început neconvențional, cu o simfonie, și a luat sfârșit cu o uvertura - ceea ce a părut un sfârșit a fost doar un nou început. Și așa s-a dovedit dacă stăm să ne gândim câte bisuri au urmat. Pianistul Roberto Plano a interpretat Concertul în La major. A fost doar unul dintre momentele forte ale serii, pentru că pianistul - laureat al unor concursuri extrem de prestigioase - ne-a oferit o versiune mai puțin jucăușă a partiturii, dar în mod cert încărcată de lirism, potențându-i caracterul gingaș. Cu siguranță, ne-a prezentat această partitură într-o cheie ușor melancolică, dar nu mai puțin înălțătoare, imaterială, înglobând dualitatea lui Mozart care se arată - așa cum a spus și Theodor Paleologu - ca o combinație între lejeritatea frazei muzicale și complexitatea mesajului transmis. Theodor Paleologu a fost prezent duminică seară pentru a comenta pe marginea programului. Discursul său a fost concis, punând în lumină amănunte relevante pentru lucrările prezentate, grație unor analogii foarte interesante, ceea ce a demonstrat că aveam în față un om care și-a luat în serios pasiunea pentru muzică.
După pauză am ascultat câteva arii splendide din operele lui Mozart. Pentru aceasta, pe scenă s-au succedat soprana Irina Iordăchescu și tenorul Tony Bardon, întruchipând pe rând personaje pe care le cunoaștem cu toții: Contesa din Nunta lui Figaro, Fiordiligi sau Ferrando din opera Cosi fan tutte, sau Alessandro din opera Il re pastore. Ambii au fost aclamați și aplaudați minute în șir. La final, un delicios coup de theatre, s-a dorit interpretarea ca bis a ariei "La ci darem la mano" din opera Don Giovanni, doar că în ultimul moment, muzicienii și-au dat seama că nu exista un bariton care să dea glas partiturii masculine. Începuse deja aria în care Irina Iordăchescu se resemnase să cânte ambele roluri, când - surpriză! - din public s-a ridicat baritonul Valentin Vasiliu, care a venit pe scenă și a continuat alături de soprană duetul. A fost o încântare pentru toată lumea, în orice caz, o surpriză extrem de plăcută.
În final, aș vrea să adaug că soliștii trebuie să împartă succesul cu Camerata Regală, un ansamblu cu adevărat efervescent, plin de vervă, care face niște progrese reale de la o apariție la alta, sun bagheta lui Jin Wang, dirijor devenit mentor pentru ei. Theodor Paleologu s-a declarat un admirator al educației pe modelul enunțat de Michel de Montaigne, aplicând un moto al marelui filosof francez - "Je ne fais rien sans gayeté / Nu fac nimic fără veselie". Membrii Cameratei și Jin Wang nu fac nici ei nimic fără voie bună, fără veselie, lucru care s-a văzut din plin și care le-a permis să ne ofere o seară excelentă.