Arhivă : Cronici Înapoi
Remember Jancsy Körössy
Pianistul, compozitorul și aranjorul de jazz Jancsy Körössy, primul muzician care a combinat folclorul muzical românesc cu ritmurile specifice jazzului american și creatorul stilului free în jazzul românesc a încetat din viață luni, 21 ianuarie 2013. Jancsy Körössy este considerat a fi unul dintre cei mai autentici pianiști de jazz din Europa și unul dintre cei mai valoroși muzicieni de jazz din România.
Născut în 1926 la Cluj-Napoca, Jancsy Körössy s-a stabilit în Statele Unite ale Americii cu peste 40 de ani în urmă. Distincțiile obținute la festivaluri prestigioase de jazz, discurile sale solo sau în colaborare cu alți muzicieni (Jancsy Körössy - Jazz Recital, Jancsy Körössy Plays His Own Compositions, Identification), întreaga sa activitate l-a plasat pe axa muzicienilor care au contribuit la dezvoltarea limbajului internațional al jazzului.
În 1975 a fost premiat de președintele american Jimmy Carter pentru merite culturale extraordinare în jazz, în 2002 a primit premiul pentru cel mai valoros muzician din diaspora, oferit de Radio România, iar în 2006 a primit distincția de Comandor din partea președintelui României.
*
Jancsy Körössy, într-un fragment din interviul acordat colegei noastre, Daniela Nicolae, pentru emisiunea "Colecția de jazz":
«Eu ador pianul. Muzica este viața mea, cum s-ar spune, cu adevărat, nu așa hai să spui o vorbă! Într-adevăr, fără muzică eu n-aș putea avea o viață; aș exista, dar n-aș avea viață. Sunt norocos că mi-am dat seama de un timp de unde vine muzica asta, ce este și sunt gata să cânt oricând când mă așez la pian sau când nu sunt la pian. Îmi vin ideile, fantezii, fraze muzicale pentru începutul unor importante lucrări muzicale pe care eu nu le-am făcut niciodată până acum - probabil că o să le fac de acum încolo. Nu le-am făcut până acum pentru că eu n-am studiat, n-am avut un profesor. Pe pământ, aici, eu puteam să am în România pe cei mai mari maeștri, pentru că am fost recomandat de niște prieteni care au studiat muzica și au crezut că ar fi trebuit să studiez și eu. Eu însă n-am avut curajul să accept să studiez cu nimeni; n-am crezut că aș fi în stare să rețin ce mi se arată de către un maestru. Eu mă simt jenat când mă duc la Uniunea Compozitorilor și aud pe cineva să mă cheme "maestre". Nu-mi place, eu nu cred că eu sunt maestru.»
*Despre Jancsy Körössy, Florian Lungu, realizator de emisiuni de radio și televiziune:
Florian Lungu, unul dintre avizații cunoscători ai vieții și, mai ales, ai activității lui Jancsi Körössy, care ne-a părăsit luni, 21 ianuarie 2013. Cum l-ați cunoscut și cum era ca om, evident, și, mai ales, ce-am pierdut prin persoana lui Jancsi Körössy?
Ne-am cunoscut cu mulți ani în urmă, când încă mai era în România. El de peste 40 de ani a emigrat; întâi în Germania și de acolo în Statele Unite ale Americii, fiind chemat de un fel de Lungu de-al lor de la Voice of America, e vorba de marele realizator de emisiuni de jazz timp de decenii Willis Conover. L-am cunoscut pe când era împreună cu Johnny Răducanu la contrabas, cu Dan Mândrilă la saxofon-tenor și când avea un apartament pe lângă Piața Amzei. Făcea niște cafele grozave. Dar, după aceea, el a plecat, a ajuns în Germania, acolo a realizat un disc extraordinar, numit Identification și care a fost foarte apreciat de public.
Cu fondurile câștigate de pe urma discului a trecut oceanul și a ajuns în SUA, stabilindu-se în Atlanta, Georgia. De fapt, el s-a născut în cea de-a 26 zi a lui decembrie 1926, la Cluj. Am fost la el acum mai puțin de o lună, el acum locuind în București, în apartamentul partenerei sale de pian, Ramona Horvath, o tânără extrem de talentată, cu care a realizat și un disc foarte frumos, numit Dor de-acasă; ea activează în ultima vreme mai mult la Paris. A avut un cancer de colon, a fost operat și se pare că, fiind un fizic foarte vital, începuse să se restabilească și speram să se facă bine. Asta a fost în 26 decembrie, am fost împreună cu Nicolas Simion, fiindcă noi acum pregătim un CD…
Tocmai ne-a vorbit despre el: cu două concerte din anii `70.
Exact. Din 1972, din Atlanta, un concert de pian solo absolut excepțional, care poate da măsura și evidența unui muzician de excepție. El a fost autodidact, dar un autodidact de geniu, îndrăznesc să spun, fiindcă așa cum a înțeles el muzica, așa cum a acumulat el valorile artei sunetelor puțini reușesc să o facă. Avea o capacitate imensă de a prelucra, de a transfigura, de a redimensiona și a reînveșmânta niște subiecte muzicale care erau, de fapt, niște pretexte ca să aibă motiv pentru travaliul pe care el în realiza pe claviatură și nu numai. De la vârsta de 19 ani, Jancsi Körössy a venit la București și prin anii 60 își uimea auditorii prin tehnica strălucitoare pe claviatură, prin complexitatea și rafinamentul armoniilor, mai ales prin nesecata inventivitate dovedită în improvizație. Îl putem considera un veritabil șef de școală în jazzul autohton; el rămâne creatorul care a acreditat și concretizat încă de acum cinci decenii ideea reformulării în limbajul jazzului a unor inflexiuni și ritmuri specifice poporului românesc - aceasta cu decenii înainte ca stilul și, respectiv, termenul etno, la modă astăzi, să devină un stil obișnuit. Tot el a fost unul dintre primii jazzmani care a cultivat la noi stilul free jazz, care s-a dezvoltat la noi în anii 50-60. Admiratorii mai vârstnici își amintesc din acei ani concertul în care pianistul a propulsat în jazz pe foarte tânăra pe atunci Aura Urziceanu, într-un concert memorabil care a avut loc la Sala Dalles. Apoi a participat la inaugurarea Clubului de jazz al Casei studenților din București, unde a evoluat solo în 1968, revenind acolo în trio. Dar putem vorbi și de remarcabile înregistrări efectuate în studiourile Radiodifuziunii Române. Exista prin arhiva Radioului o serie întreagă de înregistrări care nu au mai fost folosite și voi încerca să vorbesc cu cei în drept să valorificăm acest patrimoniu de înregistrări pentru a le da posterității într-o formă pe CD.
*
Saxofonistul Nicolas Simion unul dintre colaboratorii lui Jancsy Körössy:
Saxofonistul Nicolas Simion, unul dintre muzicienii români care au colaborat și l-au cunoscut îndeaproape pe Jancsi Körössy. Ce regretați că am pierdut și cum vi-l amintiți, în acest remember de un minut?
Ultima dată l-am văzut pe 3 ianuarie, înainte să mă întorc în Germania și, după operația avută în august, anul trecut, fizic era încă destul de sensibil, însă foarte ambițios, avea o energie pozitivă, vroia să facă lucruri noi, vroia să reînceapă cariera pe care a întrerupt-o atâția ani și avea foarte multe de spus, multe piese pe care le-a cântat și le-a imprimat - o parte - dar pe care nu le-a notat, avea de gând să le pună pe hârtie. Era un om care te inspira și care îți dădea încredere și de la care aveai multe de învățat.
Ce a pierdut jazz-ul românesc, o pagină consistentă de istorie bineînțeles, dar dumneavoastră puteți să-i dați un contur mai clar decât o fac eu?
Să spunem lucrurilor pe nume, toți jazzmanii români pe care îi știm, în frunte cu Aura Urziceanu, Johnny Răducanu, Dan Mânzilă, Marius Pop, Richard Osanitski și tot restul au învățat de la el. Adică a fost primul care a înțeles că folclorul românesc poate fi transpus și în jazz și poate fi adaptat și era un improvizator genial. Trebuie să-i ascultăm imprimările și să-l redescoperim ca să ne dăm seama, de fapt, cine a fost și ce am pierdut.
Iar omul Jancsi Körössy?
Omul Jancsi Korossy, cum să vă spun așa, discret, era un om destul de dificil, însă era foarte corect, nu făcea compromisuri și 24 din 24 de ore era numai cu gândul la muzică, ascultând, cântând, aranjând muzică, asta era lumea lui.
Din păcate l-am pierdut, Dumnezeu să-l odihnească! Să vedem ce se poate face cu ce-a lăsat în urmă, să nu uităm în totalitate.
Sigur că da, are câteva imprimări și chiar eu voi realiza un dublu CD cu muzica lui imprimată în anii '72 și '75, două concerte solo, care sperăm să apară în aprilie. Chiar vroiam să facem un concert omagial, dar va deveni un concert memorial, din păcate.