Stagiunea de marţi seara a adus în 23 mai 2012 în faţa publicului bucureştean un nume sonor al scenei lirice actuale. Tenorul clujean Tiberius Simu a propus un program de lieduri dintre cele mai apreciate din repertoriul romantic francez şi german.

Tiberius Simu este foarte cunoscut de publicul genului din toată ţara, având încă din timpul studenţiei la Academia de Muzică "Gheorghe Dima", la începutul anilor 2000, roluri importante în spectacole ale marilor instituţii lirice din ţară. Cartea sa de vizită este impresionantă însă prin activitatea internaţională atât în zona studiilor, cât şi în cea a interpretării, cele mai notabile momente fiind cele petrecute de acesta pe scenele operelor din Milano, Leipzig, Viena, Toulon şi Montpellier. Cu toate acestea a fost destul de surprinzător faptul că publicul a venit într-un număr redus marţi seară la Sala mică a Ateneului.

Un muzician profund

Încă de la primul ciclu de lieduri, cel din creaţia lui Jules Massenet, am remarcat vocea sigură, perfect adaptată sonorităţii sălii, dar şi paleta largă de nuanţe bine adaptate fiecărui moment. A urmat ciclul "Dragoste de poet" de Robert Schumann, în care s-a evidenţiat în plus o excelentă rostire a limbii germane, dar şi eleganţa şi siguranţa cu care tenorul Tiberius Simu a reuşit să facă aproape neobservate destulele ezitări ale pianistei Silvia Sbârciu.

În ultima parte a fost prezentată o serie consistentă de lieduri compuse de Gabriel Faure, printre care binecunoscutele "După un vis" sau "Clar de lună", în care din nou am remarcat paleta foarte vastă de nuanţe potrivită creaţiilor franceze.

Finalul recitalului a consolidat impresia lăsată pe tot parcursul serii de tenorul Tiberius Simu - aceea a unui artist foarte experimentat, cu un stil echilibrat şi o voce remarcabilă, care prin toate detaliile interpretării sale trădează un muzician profund.