Arhivă : Cronici Înapoi

Cronică - Din nou despre 'Lohengrin'-ul bucureștean

Publicat: luni, 9 Aprilie 2012 , ora 15.19

Am revăzut în seara de 7 aprilie 2012 Lohengrin de Richard Wagner, spectacol cu a cărui premieră Opera Națională București a creat unul dintre vârfurile artistice ale ultimei ediții a Festivalului Internațional "George Enescu".


Același Lohengrin, altă echipă

Nu revin asupra atractivei montări - comentată la momentul respectiv -, nici asupra puternicei impresii lăsate de cei trei interpreți oaspeți care au încununat atunci distribuția; voci wagneriene autentice, experimentate pe scene importante din lume. De această dată, într-o echipă exclusiv autohtonă, toți protagoniștii s-au confruntat cu roluri care nu prea li se potriveau, fie din punct de vedere al calibrului sonor, fie al culorii timbrale sau al țesăturii. Consecințele au fost mai mult sau mai puțin sesizabile din sală - unii reușind să escamoteze inadecvările prin tehnică vocală precum și prin implicare actoricească. Riscurile asupra sănătății vocale n-ar trebui totuși neglijate.


Sub semnul profesionismului de înaltă ținută

Am admirat însă profesionismul de înaltă clasă, desăvârșita muzicalitate, distincția princiară cu care l-a întruchipat tenorul Marius Vlad Budoiu pe Lohengrin, vocea cristalină și exemplara școală de cânt a tinerei soprane Edith Borsos - solistă a Operei Maghiare din Cluj Napoca, debutantă în rolul Elsa; am admirat impresionantul personaj creat de soprana Madeleine Pascu în Ortrud (rol cu țesătură de mezzosoprană!), precum și timbrul întunecat, incisivitatea dramatică, siguranța, excelenta rostire în limba germană, jocul baritonului Valentin Vasiliu - Telramund, sau devoțiunea și eficiența baritonului Vasile Chișiu - Heraldul.


Bagheta magică a maestrului Mandeal

Corul maestrului Stelian Olariu a strălucit din nou, în pofida unor mici probleme de sincronizare și omogenitate. Nici acuratețea trompetelor nu a fost chiar fără cusur, totuși întreaga orchestră s-a mobilizat răspunzând cu maximă atenție și dăruire solicitărilor dirijorului Cristian Mandeal, adevărata vedetă a serii. Sub bagheta sa, întregul discurs sonor a avut fluență, coerență și claritate conceptuală, expresivitate emoționantă.

Ligia Ardelean