O seară de magie joi, 22 martie 2012, la Opera Naţională Bucureşti pentru cei dornici să fie în legătură directă video cu Royal Opera House Covent Garden din Londra. S-a transmis Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev, una dintre cele mai reprezentative producţii de balet ale teatrului, realizată în 1965 de coregraful Kenneth Mac Millan. Considerată cartea sa de vizită, capodopera sa - preluată de atunci şi de alte companii de balet, ea serveşte la modul ideal muzica lui Prokofiev, fiind - asemenea acesteia - o viziune de secol XX asupra lumii renascentiste.

Costumele, chipurile - mai ales cele feminine - par desprinse din tablourile lui Rafael, dar limbajul coregrafic este extrem de plastic în sugerarea acţiunilor şi sentimentelor, dându-le credibilitate, creând o miraculoasă punte între convenţia artistică şi viaţa reală - pe de o parte - între oamenii de acum 500 de ani şi noi, cei de azi - pe de-altă parte.

Federico Bonelli şi Lauren Cuthbertson - un cuplu de vis

Desigur, măiestria tehnică şi implicarea expresivă a interpreţilor au contat enorm. Italianul Federico Bonelli - Romeo şi englezoaica Lauren Cuthbertson - Julieta au fost un cuplu de vis pentru care niciun superlativ nu pare exagerat. De neuitat mobilitatea extrem de elocventă a trupului şi mimicii prin care au redat amestecul adolescentin de candoare şi pasiune, extazul şi deznădejdea, ludicul şi tragicul. De altfel întregul corp de balet a fost admirabil; menţionez de exemplu, în scena confruntării generale din primul act, incredibila sincronizare, poliritmia percutantă cu care se încrucişau floretele tuturor.

Câte ceva din tainele pregătirii acestui moment - şi nu numai - am aflat dintr-un scurt documentar rulat în prima pauză, tot astfel cum, înainte de reprezentaţia propriu-zisă, i-am putut urmări într-un alt documentar atât pe protagoniştii actuali, cât şi pe realizatorii premierei de acum 47 de ani vorbind despre montare şi lucrând efectiv la ea.

Evoluţie de înaltă clasă

Nu pot încheia fără să menţionez evoluţia de înaltă clasă a orchestrei, a suflătorilor - în special - atât de solicitaţi şi de "descoperiţi" în partitura lui Prokofiev. La pupitrul dirijoral s-a aflat Barry Wordsworth, directorul muzical al Baletului Regal Covent Garden.