Marţi, 20 martie 2012, la Sala mică a Ateneului Român, Stagiunea de marţi seara a continuat cu un nou episod care a avut în prim-plan pianul.

Preludii şi fugi de Bach

Octavia Dinulescu s-a aflat pe scenă, având o intenţie deosebită, aceea de a interpreta şapte dintre cele patruzeci şi opt de preludii şi fugi din ciclul "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach. O intenţie care s-a materializat într-un program inedit, binevenit mai ales în ajunul sărbătoririi a 327 de ani de la naşterea marelui compozitor german. Octavia Dinulescu era cunoscută mai degrabă melomanilor prin activitatea sa muzicologică, fiind autoarea unor lucrări de specialitate apreciate, iar din anul 2010 deţine titlul de doctor în acest domeniu, acordat de Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Un mod de abordare destul de personal

Din păcate, recitalul acesteia de marţi seară în calitate de pianistă nu a beneficiat de o asistenţă prea numeroasă. Recitalul în sine a început destul de ezitant, în primele două creaţii - catalog 849 în do diez major şi 859 în Mi bemol major - fiind uşor de depistat ezitări în interpretare, dar şi o abordare prea puţin apropiată de stilul atât de complex al acestui ciclu de preludii şi fugi. Treptat, în celelalte cinci creaţii, Octavia Dinulescu a reuşit să capete mai multă siguranţă în interpretare, având destule momente bune, în care complexitatea scriiturii polifonice a putut fi receptată într-un mod optim. Am remarcat şi modul destul de personal în care le-a abordat, atât din punct de vedere al tempo-urilor, cât şi al construcţiei polifonice.

Concluzionând, putem spune că pianista Octavia Dinulescu a reuşit să ofere o seară interesantă dintre cele multe la care publicul a putut lua parte în această actuală stagiune bucureşteană.