Festivalul Flamenco Clasic şi noile genuri a ajuns anul acesta la cea de-a treia ediţie. Evenimentul a început sâmbătă, 3 martie 2012 cu o seară de dans, iar duminică seară a continuat la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" cu concertul unei artiste pe cât de neconvenţională, pe atât de fascinantă. La Shica, sau Elsa Rovayo pe numele său real, a demonstrat o forţă dezlănţuită de la un capăt la celălalt al serii şi, alături de cei doi chitarişti - Jose Luis Ordoñez şi Guillem Aguilar - şi de percuţionistul Pablo Martín Jones care au acompaniat-o, ne-a oferit un spectacol complet. Ce înseamnă spectacol complet? Cântec, dans, dramă, pasiune, implicare, tradiţie, noutate.

Să le luăm pe rând şi să le explicăm pe îndelete. Dar, înainte, trebuie menţionat că muzica pe care cei patru au interpretat-o înseamnă o combinaţie între flamenco clasic şi ritmuri moderne - rock, punk, blues şi chiar rap. Tradiţia se îmbină cu noutatea, fără să existe însă vreo neconcordanţă între ele. Nu sunt noţiuni distincte, ci alcătuiesc un corp comun, organic, omogen.

Cântec, dans, dramă, pasiune, implicare, tradiţie, noutate

Repertoriul propus de cei patru îşi are, aşadar, rădăcinile în tradiţie - în flamenco-ul al cărui parfum ni-l imaginăm luând naştere sub un soare dogoritor. Vocea Elsei Rovayo urmăreşte volutele acestui cânt care se întinde într-o căutare plină de dor, de melancolile, dar şi de pasiune. E o voce plină care nici nu are neapărată nevoie de amplificare, după cum ne-a fost demonstrat la bis, când cântăreaţa a părăsit scena şi a cântat din public, la fel de convingător, cu aceeaşi coerenţă şi pasiune. Aceleaşi virtuţi vocea ei şi le păstrează şi când ritmurile se accelerează şi de la vechi se trece la nou şi neconvenţional.

Dansul Elsei Rovayo este acela autentic, pe care îl admirăm în filmele spaniole. Spectaculos, electrizant, oscilând între forţă şi mlădiere. De altfel trebuie ştiut că pentru artistă dansul a existat înaintea cântului, căci până la 15 ani a studiat la toate şcolile de flamenco din oraşul natal - Ceuta - pentru ca apoi, de la 17 ani să îşi câştige existenţa dansând în cluburile de gen din Madrid. E greu să descrii tensiunea şi graţia, mişcările frânte care se desfac în arcuiri line, rapiditatea paşilor mărunţi dublaţi de sunetul castanietelor, în alternanţă cu pasul leneş, care abia atinge podeaua, încordarea ce se împleteşte cu destinderea. Drama şi pasiunea unei culturi erau oglindite întocmai de acest dans, în care elementul cel mai important este echilibrul şi calculul exact al următorului pas.

În acest melanj de tradiţie şi noutate, publicul a fost total implicat. Dacă flamenco-ul, indiferent de manifestările lui, este menit să seducă, atunci în mod cert La Shica şi cei trei parteneri ai ei de scenă au reuşit. Între piese, artista a oferit explicaţii şi, spre final, spectacolul a câştigat chiar o dimensiune interactivă: publicul a avut ocazia să cânte împreună cu artista; ce-i drept, doar două versuri ce erau o replică la refrenul ei. Chiar dacă la început puţin reticent la această propunere, publicul a fost convins repede de fermitatea artistei: "Eu sunt şefa aici, aşa că trebuie să faceţi ce vă spun" a zis ea cu umor, convingându-ne în cele din urmă să participăm la acest joc.

Cu un astfel de început promiţător nu putem decât să ne bucurăm că Festivalul Flamenco Clasic şi noile genuri durează până la sfârşitul lunii, mai exact până în 26 martie, dată până la care vă oferă spectacole demne de toată atenţia.