O încântare a însemnat seara de sâmbătă, 27 octombrie 2012, pentru publicul numeros venit cu entuziasm să ia parte la concertul dat de Anouar Brahem Quartet, găzduit de Sala Radio. Artistul a interpretat piese de pe ultimul său album, intitulat "The astounding eyes of Rita", într-o formulă de cvartet întregită de Klaus Gesing la bass clarinet, Bjorn Meyer la chitară bass şi Khaled Yassine la percuţie.

Atmosfera relaxantă şi exotică a Orientului a fost redată prin melanjul de sonorităţi aparţinând culturii muzicale arabe, andaluze şi a jazz-ului modern. Lăuta arăbească sau oud-ul lui Anouar Brahem a constituit însă elementul principal al muzicii, instrument care prin însăşi tradiţia sa este considerat a fi un remediu pentru organism şi psihic, plasând temperamentul în starea de echilibru, calmând spiritele şi înveselind inimile. Efectul descris a fost o dată în plus confirmat de starea care a învăluit întreaga sală în timpul concertului.

«Genial! Am ameţit câteva momente. A fost absolut superb. Am rămas fără cuvinte. Am ascultat albumul acasă, înainte să vin, şi parcă acum l-am auzit prima dată.»

«E o atmosferă foarte relaxantă. În acelaşi timp, te încarcă cu energie de un anumit tip şi pentru mine este extraordinar!»

«A fost un concert absolut magnific şi fermecător. Un exerciţiu de spirit, senzualitate, emoţie, tot! Nici nu mai ştiu unde sunt.»

Acest al doilea contact al artistului cu publicul românesc a însemnat emoţie, farmec şi seducţie - ingredientele perfecte pentru o relaţie de succes, ce sperăm că-l va readuce cât de curând pe Anouar Brahem la o nouă întâlnire cu fanii săi din România.

«Extraordinar! Sper să revină de cât mai multe ori în România şi sper să văd cât mai multe concerte de acest gen.»

«Este senzaţional! E primul concert la care vin, la Brahem, mi s-a părut senzaţional murmurul lui - dădea o notă de mister. Asta m-a fascinat şi m-a emoţionat foarte tare. În ultimii doi ani am început să merg la Gărâna, la festivalul de jazz, şi prima oară când am fost acolo m-a emoţionat foarte tare. Şi într-adevăr, de atunci, merg în zona asta şi ceea ce înseamnă muzică clasică, pentru că, cumva, îţi dă posibilitatea să simţi ceea ce simţi tu, nu te forţează să te duci într-o anumită zonă.»