Marţi, 28 august 2012, a debutat prima ediţie a Festivalului InnerSound, un festival dedicat cu precădere promovării muzicii noi pe scenele bucureştene. În consecinţă, marţi seară s-au desfăşurat în studioul de operă al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti două evenimente.

Primul a fost un recital al duo-ului Dublin Sound Lab, format din Michael Quinn - clavecin şi Fergal Dowling - computer. Repertoriul propus de aceştia a fost unul ce a explorat sonorităţile mai aspre ale unui instrument ce în mod normal poate fi întâlnit în formaţii de muzică veche. Lucrările interpretate sau redate (după caz) au fost: Jardin Secret II de Kaija Saariaho, Sur les Pointes de Gerald Barry, Sketch de Fergal Dowling, dying from the moment it's struck de Jonathan Nangle şi Pentacle de Jean-Claude Risset.

Cel de-al doilea eveniment al serii a fost spectacolul multimedia SerpenS, pe muzica Dianei Rotaru, propus de grupul SeduCânt.

În pauza dintre momentele artistice am vorbit cu Fergal Dowling şi Michael Quinn, membrii grupului Dublin Sound Lab.

Publicul este obişnuit să întâlnească clavecinul în contextul unui grup muzical dedicat muzicii baroce. Cum a luat naştere ideea acestei îmbinări deosebite?

F.D.: Eu şi Michael ne cunoaştem încă din vremea facultăţii, când am colaborat o vreme interpretând câteva lucrări contemporane. Apoi fiecare a urmat un drum separat, abia câţiva ani mai târziu, când ne-am reîntâlnit şi am început să cântăm din nou împreună atunci am început să căutăm un repertoriu potrivit prin care să alăturăm clavecinul şi sunetele electronice. Ne-am creat şi noi ceva material de lucru şi am găsit şi în creaţia altor compozitori lucrări pentru a dezvolta un repertoriu pentru această formulă.

M.Q.: Ca interpret e interesant să vezi ce sonorităţi caută compozitorii contemporani în muzica pentru clavecin. În repertoriul Baroc, acesta este un instrument ce are în general rolul unui continuo. În cazul muzicii noi, este vorba de ceva asemănător muzicii de cameră, în sensul că partea electronică nu asigură doar un fundal, de obicei rolurile sunt distribuite în mod egal şi cum a fost cazul lucrării de Risset pe care am cântat-o în seara aceasta, centrul de greutate alunecă spre computer.

Există mulţi compozitori care scriu pentru acest tip de formaţie?

F.D. Există un nucleu de compozitori care scriu lucrări pentru clavecin şi calculator, un nucleu în expansiune. Există un număr de lucrări franceze scrise şi se dezvoltă un repertoriu şi în Anglia. Ceva lucrări în Germania, ceva în Austria de care ştim noi. Acest fenomen pare să fie mai degrabă generat de către interpreţi şi nu de compozitori.