Corul Filarmonicii la aniversară

Şi concertul care a avut loc în data de 10 martie 2011 a fost menit să celebreze cifra rotundă de existenţă la care a ajuns Corul Filarmonicii "George Enescu". Stabat Mater de Antonin Dvořák a fost lucrarea pe care au interpretat-o alături de Orchestra Filarmonicii, cu Florentin Mihăescu la pupitru şi cu soprana Irina Iordăchescu, mezzo-soprana Sidonia Nica, tenorul Ruben Mureşan şi cu basul Marius Manyov.

Muzică divină…

Înainte de orice, aş vrea să fac câteva consemnări cu privire la lucrarea în sine, pe care am mai avut prilejul să o ascult. Este păcat că nu este cântată mai des, căci este cu adevărat o capodoperă de profunzime şi smerenie în faţa destinului dictat de Divinitate. Dvořák a compus această lucrare marcat de moartea celor trei copii ai săi într-un interval de doi ani. De aceea nici nu este de mirare că rezultatul final este excepţional. Numai cineva care a empatizat pe acest plan cu Fecioara Maria, adică cineva care a trecut prin calvarul de a-şi pierde copilul, poate fi capabil să creeze o muzică atât de profundă, ce reflectă sfâşierea sufletului părintesc, dar în acelaşi timp şi resemnarea dureroasă în faţa voinţei divine.

…Interpretare pe măsură

Corul a sunat măreţ încă de la început când accentele dramatice, valorificate cu măiestrie de dirijor, au umplut cupola Ateneului, transformându-ne pe toţi în nişte cutii de rezonanţă, în nişte receptacole în care sunetul s-a reverberat până la ultima vibraţie.

Soliştii, la rândul lor, au simţit muzica şi şi-au amestecat vocile în acest suspin, deopotrivă neconsolat şi resemnat, care este Stabat Mater de Antonin Dvořák. Au fost momente în care am avut senzaţia că tenorul nu a reuşit să se impună în faţa orchestrei, însă rezultatul final a fost atât de grandios încât micile scăpări nu au contat atât de mult.

Dirijorul Florentin Mihăescu a făcut faţă la rândul lui cu brio acestui tur de forţă, a exploatat la maxim potenţialul expresiv al fiecărei note conducând orchestra, corul şi soliştii către un rezultat de un efect incontestabil, recunoscut şi aplaudat îndelung la final de publicul din sală.