Se împlinesc anul acesta 125 de ani de la naşterea şi 75 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului Alban Berg, reprezentant al noii şcoli de compoziţie întemeiate de Arnold Schönberg la Viena, la începutul secolului trecut. Muzicianului i-a fost dedicată o serie de concerte în cadrul festivalului Wiener Festwochen, care se desfăşoară între 14 mai şi 20 iunie 2010, în capitala Austriei. Concertul din 16 iunie a fost poate cel mai impunător datorită renumelui interpreţilor: Pierre Boulez a dirijat ansamblul parizian de muzică nouă "Intercontemporain", solişti au fost pianista Mitsuko Uchida şi violonistul Christian Tetzlaff.

Am ascultat Concertul de cameră pentru vioară şi pian de Alban Berg, scris între 1923 şi 1925, precedat de lucrări majore ale compozitorilor Franco Donatoni, Karlheinz Stockhausen şi György Ligeti, care au dezvoltat mai târziu tehnica şi estetica serialismului.

Pentru mine, piesele de Stockhausen şi Ligeti au adus o binevenită contrapondere expresivă la muzica fragmentată, cerebrală, a Concertului de Berg. Am savurat piesa Kontrapunkte de Stockhausen şi Concertul de cameră pentru 13 instrumente de György Ligeti într-o interpretare demnă de comparaţia cu unicate din arta plastică japoneză, minuţios şi exact alcătuite, la care aş dori să adaug o observaţie de ordin general, şi anume că sărbătorirea lui Alban Berg a adus pe scenă şi lucrări scrise mai târziu, publicul fiind într-un fel antrenat să găsească răspunsuri personale la întrebările lansate de muzica lui Berg la începutul veacului trecut.