Dacă nu v-aţi făcut nici o idee despre cum arată (deşi nu cred să fie prea mulţi care să nu-şi fi imaginat, măcar pentru o clipă, această pădure), cel mai bine ar fi să faceţi un popas la Casa memorială « Rosetti Tescanu - George Enescu ». Pădurea care ocroteşte conacul este asemeni Pădurii noastre fermecate: retrasă, plină de copaci majestuoşi, cu alei care îţi conduc paşii, iar peste toate guvernează sunetele armonioase.

În casa memorială « Rosetti Tescanu-George Enescu » cele două elfe i-au întâlnit în 4 iunie 2010 pe micii melomani, elevi ai Şcolii generale "George Enescu" din Tescani. Pianul maestrului, partiturile sale şi tablourile le-au fost sprijin celor două, pentru a-i conduce pe copii în minunata lume a sunetelor. S-au întâlnit cu ucenicul vrăjitorului (sau poate că era, de fapt, Ton Piticoton...), cel care a folosit formula magică furată de la stăpânul său, pentru a scăpa de căratul apei. Au încercat apoi cele două elfe să-l ajute să împiedice apa să inunde toată casa, dar le-a fost imposibil. În cele din urmă, au fugit pentru că vrăjitorul cel puternic a venit şi s-au speriat că vor împărţi cu ucenicul soarta acestuia.

Singura problemă a ramas dacă toate acestea s-au întâmplat cu adevărat sau a fost numai păcăleala Pocchettinei. Oare toate vrăjile au fost facute doar de iscusita elfă pentru a se distra pe seama Ariettei? Nu ştiu sigur.

Tot ceea ce vă pot spune însă este că toţi copiii prezenţi au înţeles ce s-a întâmplat cu ucenicul vrăjitorului, cine a fost Paul Dukas şi mai ales de ce au ajuns ele, Arietta si Pocchettina, tocmai din Împărăţia sunetelor, acolo, în casa lui George Enescu.