Un eveniment ca acela propus de Filarmonica "George Enescu" în 8 şi 9 aprilie 2010 nu poate fi trecut cu vederea. Prezenţa pianistei Elisabeth Leonskaja pe scena Ateneului Român a însemnat o ocazie foarte rară de a asculta o artistă de prim rang internaţional. Iar programul a fost gândit probabil de aşa manieră încât virtuozitatea muzicienei Elisabeth Leonskaja să îşi găsească expresia plenară. Pianista rusă a interpretat cele două concerte pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms. A beneficiat, astfel, şi de un acompaniament pe măsură, oferit de Orchestra Filarmonicii "George Enescu" dirijată de Horia Andreescu.

Însă interpretarea pianistei poate fi cu greu încadrată în cuvinte. Forţă, strălucire, profunzime, visare, melancolie sunt cuvinte, cred, suficiente pentru a exprima forma pe care au luat-o concertele de Brahms sub degetele pianistei Elisabeth Leonskaja.

Oricum artista nu trebuie apreciată numai pentru execuţia ireproşabilă a programului, ci şi pentru puterea de a duce la capăt cu atâta succes un program epuizant. Concertele de Brahms sunt dificile din punct de vedere tehnic şi cer o implicare totală a instrumentistului. Oricât de naturală ar fi fost dorinţa publicului de a o asculta pe pianistă într-un bis, refuzul ei de a-l oferi este total justificat.

Inutil de spus că sala Ateneului a fost plină, publicul a ascultat cu religiozitate o pianistă care a fost laureată a Concursului Internaţional "George Enescu" (printre alte mari competiţii) şi care a cântat pe scene din lumea întreagă alături de alţi mari artişti precum Sviatoslav Richter, ca să dau doar un exemplu.

O descoperire cauzează întâi o bucurie confuză, apoi uimire, iar apoi generează nevoia de comunicare a bucuriei. Eu am descoperit, graţie pianistei Elisabeth Leonskaja o interpretare nemaiauzită până acum a celor două concerte şi nu am putut pierde prilejul de a împărtăşi această experienţă cu dumneavoastră.