Pianistul de origine română Teo Gheorghiu va debuta vineri, 23 decembrie, la Sala Radio. Muzicianul s-a născut în Elveția, dar deține și cetățenia canadiană și desfășoară  o carieră internațională. Teo Gheorghiu a debutat în 2004 la Tonhalle din Zürich și a călătorit apoi în toată lumea pentru a colabora cu cele mai mari orchestre dintre care amintim Orchestra Filarmonicii Regale din Londra și Filarmonica din New York. Recent, a înregistrat albumul „Roots” (Rădăcini) în care este inclusă și reducția pentru pian a Rapsodiei I de George Enescu, alături de Dansurile românești de Béla Bartók, Tablourile dintr-o expoziție de Modest Mussorgski și de miniatura „Enter the Realm” compusă de George Gurddjieff. Despre debutul de mâine, alături de Orchestra Națională Radio aflăm mai multe de la Teo Gheorghiu.

Teo Gheorgiu, luând în considerare rădăcinile dumneavoastră românești, cu ce gânduri ați primit invitația de a susține primul dumneavoastră concert pe scena Sălii Radio?

Cu fericire. Aceasta este o oportunitate pe care o s-o folosesc pentru muzică, dar și pentru viața mea, să cunosc mai bine România și Bucureștiul. Am fost o dată, dar numai pentru trei zile. O să merg un pic pe jos, pe la Piața de Crăciun și să văd cum au locuit și părinții mei. Amândoi sunt din București.

Ați mai colaborat vreodată cu Sascha Goetzel?

E prima dată. Am vorbit un pic și o să fie foarte frumos concertul, colaborarea este foarte bună. Mi-a plăcut foarte mult.

Pentru debutul dumneavoastră de pe scena Sălii Radio din data de 23 decembrie, ați ales să interpretați „Rhapsody in Blue” de George Gershwin. Ce semnificație are această lucrare pentru dumneavoastră?

Este o piesă foarte inspirată de America și asta mă interesează în muzica clasică în general. Albumul meu Roots este inspirat de rădăcinile mele muzicale și personale. Nu există așa de multe concerte pentru pian unde se aude foarte mult de unde vine; e și o piesă mai nouă și lumea o să se distreze cu un swing-jazz.

Vorbeați mai devreme de albumul Roots pe care l-ați lansat recent. În piesele de acolo se găsește printre altele și Rapsodia I de George Enescu. Cum ați ajuns să-l descoperiți pe Enescu și ce v-a atras în mod deosebit la această lucrare?

Lucrarea aceasta am ascultat-o pentru prima oară aici în București, când am cântat la festivalul Enescu după amiază în Ateneu și seara a fost un concert în Sala Palatului și acolo au cântat Royal Philharmonic Orchestra cu Dutoit. Întâi a fost Nigel Kennedy cu Beethoven - Concertul pentru vioară și pe urmă au cântat Enescu, Rapsodia Română și de-atunci mi-am spus: cumva trebuie să cânt piesa aceasta chiar dacă nu sunt dirijor. Am văzut că Enescu a făcut singur o transcripție pentru pian solo și am încercat să văd cum pot să cânt asta. Este făcut pentru trei mâini, nu două mâini... Am lucrat și am putut să cânt și eu și trăiesc un pic România când cânt asta. Piesa aceasta este bazată pe multe cântece tradiționale care se cunosc și acum.