Invitata mea din această seară este pianista Raluca Știrbăț. Bună seara, mulțumesc pentru prezență!

Bună seara și mulțumesc pentru invitație!

Raluca Știrbăț, v-ați legat - onorant, spun eu - numele de cel al lui George Enescu. În activitatea dumneavoastră există numeroase argumente care să justifice această afirmație, iar cel mai proaspăt dintre ele este o carte lansată recent, dedicată creației pianistice a lui George Enescu. Puteți să ne spuneți despre ce este vorba?

Cu mare plăcere. Și această carte, ca și alte produse enesciene ale mele, s-a născut absolut firesc, dintr-o necesitatea a mea, interioară, și din dorința de a ajuta, de a oferi un sprijin colegilor pianiști, muzicieni și nu numai, mai tineri sau nu, pentru că acest colos încă nu îndeajuns și nu pe deplin descoperit - George Enescu - are nevoie de foarte mult timp, foarte multă energie și foarte multă experiență acumulată. Și am zis că, probabil, pot împărtăși ceva din ceea ce am trăit eu în acest drum enescian.

Poate fi considerată această carte încheierea rotundă a unui proiect început în 2015?

Primele mele discuri enesciene au fost înregistrate începând cu anii 2011, 2013 la Casa Gramola din Viena. Apoi, sigur, întotdeauna mi-am dorit să fac această integrală; am realizat-o în 2015 pe disc, la Hanssler Classic din Germania, pe 3 discuri, cu lucrări inedite, niciodată cântate și cu ceva descoperiri foarte interesante. Iar cartea apărută acum este, de fapt, o versiune revizuită, cu revizuiri și completări firești după 8 ani, pentru că prima variantă a fost teza mea de doctorat din 2014.

Unele interpretări din 2015, în urma acestei cărți, ar mai fi cântate la fel?

Și după o lună apar schimbări și Slavă Domnului că apar, pentru că dacă n-ar apărea, ar însemna că stagnăm și, de fapt, stagnare în muzică nu există, există în sus sau în jos... părerea mea. Am continuat apoi, apropo de rotunjumea proiectelor, pentru că treaba nu se termină niciodată cu Enescu și o viață nu prea ajunge, mai ales în cazul pianiștilor. Am realizat în 2019-2020 - discul a fost imprimat în 2019, dar a apărut abia în 2020 din motive de pandemie - integrala pentru violoncel și pian, cu violoncelistul austriac Rudolf Leopold și... sper să mai urmeze și altele. A scris destul cu pian, din fericire.

Trebuie să reamintesc tuturor că apropierea dumneavostră față de Enescu are și alte laturi. Mă gândesc la Societatea Internațională "George Enescu" de la Viena, a cărei fondatoare sunteți. Și, nu în ultimul rând, la acest activism cultural tenace...

Ce frumos sună. Mi-aduce aminte de vremuri demult apuse...

Nu știu, eu zic că este un lucru foarte important, pentru că ați contribuit la campania de restaurare a Casei Enescu de la Mihăileni...

Am declanșat-o, de fapt, dacă-mi permiteți să spun asta. Am declanșat-o și a fost un proces îndelungat, dificil, pentru că el s-a făcut exclusiv cu oameni și organizații private. Din păcate, statul nu ne-a sprijinit. Dar vorbim acum de un happy end, vorbim de masterclass-uri și concerte care se organizează deja pentru al treilea an la rând și lucrurile vor continua acolo și vor crește, sper.

Asta înseamnă că Mihăileni este un loc viu, cultural, nu este doar o prezervare a unei clădiri.

Exact, nu este doar un muzeu prăfuit, cum avem destule în România. Și, îmi permiteți să adaug, Radio România Muzical a avut un rol foarte important în această campanie, pentru că a fost printre primii, dacă nu chiar primul post de radio care ne-a sprijinit constant din primul moment, încă din 2013.

Și dacă vorbim de Enescu, nu putem să nu amintim și numele lui Pascal Bentoiu, maestrul care consider că a înțeles poate cel mai bine creația lui George Enescu, pe care a analizat-o cu rigurozitate și, prin prisma acesteia, a și contribuit la unele opusuri lăsate neterminate de compozitor. Ați tradus în germană o carte de Pascal Bentoiu. Despre ce este vorba și cum a fost ea primită în străinătate?

Nu o carte, ci Cartea, cu "C" mare. Este vorba de "Capodoperele Enesciene" care erau un vis și o dorință de-a mea din totdeauna, pentru că în acel moment, în spațiul german - Austria, Germania, Elveția - practic nu exista nimic sau aproape nimic literatură despre George Enescu. Maestrul Bentoiu nu prea m-a crezut când i-am spus ce am de gând să fac. Am reușit totuși și a fost o muncă titanică, cu atât mai mult cu cât s-au suprapus aceste proiecte: integrala pe disc, traducerea și editarea partiturilor enesciene. Dar cumva am reușit și este o bază de pornire, este un dicționar fără de care un muzician din afară nu se poate apropia. Pentru Enescu și nu numai pentru Enescu, pentru orice mare compozitor al secolului XX, ai nevoie de un ajutor, ai nevoie de un sprijin și mă bucur foarte mult că am reușit. Asta fost cu foarte scurt timp, chiar cu o lună, două, de dispariția fizică a maestrului Bentoiu și, în momentul în care i-am pus-o în mână, a fost foarte fericit, mai ales că dumnealui era un fantastic vorbitor de limbă germană și traducerea asta a însemnat foarte mult pentru domnia sa.

Propun să încheiem subiectul Enescu cu vorbele maestrului Bentoiu.

Mai bine nici că se putea!

"Prin toate caracteristicile ei, creația lui George Enescu se opune radical grabei neliniștite, anxioase, isterizante care a cuprins omenirea mai cu seamă în a doua jumătate a secolului XX. Opera marelui compozitor român pare a fi un răbdător, dar imperios apel pentru recâștigarea unui timp mai firesc, mai umanizat, al vieții noastre interioare. Nimic din Enescu nu se potrivește cu înghesuiala, cu foșcăiala continuă, cu sordidul și cu promiscuitatea timpului nostru. El ne cheamă la cu totul altceva, anume la meditație, la consolidarea ființei noastre spirituale, adică a celei adevărate, la redobândirea liniștii și la împărtășania întru frumos. Și dacă grăbita și isterizata noastră contemporaneitate pricepe prea puțin din mesajul enescian, este poate pentru că a ales calea anihilării, calea cufundării în neant." - Pascal Bentoiu

Pline de cunoaștere enesciană aceste vorbe!

E foare emoționant pentru mine pentru că am avut marea șansă... deși nu sunt compozitor, totuși, am putut în ultimii ani să fiu în preajma maestrului și să descâlcim împreună "hățișul enescian", cum îi plăcea dumnealui să spună. Marele meu regret, apropo de concertul de vineri, când voi cânta Concertul 1 de Pascal Bentoiu, e că domnia sa nu mai e fizic alături.

Eu am vrut să cânt concertul cu ceva ani în urmă, dar, la fel, s-au suprapus aceste proiecte și-atunci, cumva, am avut de ales. Pentru mine a fost mai important atunci să-l am alături în perioada în care traduc cartea. Și... da... acum sper că de undeva, de-acolo de sus, e mulțumit cu ce fac. Este un concert cu totul excepțional. Este, practic, al doilea concert din literatura muzicală română - primul a fost în '52-'53, al lui Paul Constantinescu, care deși îl ador, e strălucitor, e superb, dar e poate un pic mai cuminte, un pic mai tradițional...

Acest concert scris în '54 de foarte tânărul Bentoiu, de 27 de ani, este un melanj fantastic de o scriitură modernă, dar nu intimidantă. Chiar un public mai puțin familiarizat cu muzica modernă poate gusta. E un concert strălucitor, care îmbină modalism provenit din folclorul românesc cu sonorități și culori de jazz și de jazz band... o muzică fantastică.

Invităm publicul să ni se alăture cât mai numeros și cât mai curios, pentru că vor avea o surpriză extraordinară. Orchestra a fost admirabilă! Am avut astăzi deja prima repetiție. Mă bucur foarte mult că-l am alături la pupitru pe maestrul Gheorghe Costin, cu care n-am mai cântat de ceva ani și mă bucur că ne-am reîntâlnit în această constelație, pentru că e partenerul ideal pentru acest gen de muzică și nu numai.

Acest concert nu s-a mai cântat în România de foarte multe decenii, din rațiuni care mie-mi sunt cu totul de neînțeles, și e pur și simplu păcat. Sper că și alți pianiști vor prinde poftă de acest concert și îl vor include în repertoriul lor.

Și-l veți interpreta cu o ocazie specială. Este un concert dedicat Zilei Radio România, un concert cu Orchestra Națională Radio și trebuie să spunem, să amintim ascultătorilor, că Pascal Bentoiu a studiat compoziția cu Mihail Jora, iar Mihail Jora a fost, de fapt, creatorul Orchestrei Simfonice Radio, care astăzi se numește Orchestra Națională Radio.

Și încă ceva! Ieri, pe 25 octombrie, s-au împlinit 137 de ani de la prima audiție a Simfoniei a IV-a de Johannes Brahms, care va fi interpretată în a doua parte a concertului.

Așa este. Deci, publicul va avea și ceva vechi, și ceva nou și... în concertul de Bentoiu, și chiar la Brahms, există foarte multe de "inimă albastră"... câte ceva pentru fiecare.

Raluca Știrbăț, ce proiecte aveți în plan după concertul de vineri?

După concertul de vineri mă voi întoarce scurt la Viena, după care voi veni din nou în România pentru că, între timp, sunt bucuroasă și onorată să spun că activez și ca conferențiar universitar doctor în cadrul Universității Naționale de Artă "George Enescu" din Iași.

Felicitări!

Sunt foarte mândră! Pentru că, la fel, este o muncă cu tinerii, ceea ce mă împlinește foarte mult și sper să fac lucruri bune în direcția asta. După care, de Ziua Națională a României, voi cânta din nou împreună cu maestrul Costin la Timișoara de data asta - Concertul de Bentoiu. Vorba aceea... acum îl știm! (râde) Eu l-am mai cântat deja acum câțiva ani la Iași cu Filarmonica Moldova. Urmează și altele. Din păcate, un turneu în Japonia și masterclass-uri au fost anulate din rațiuni de covid. Se pare că acolo erau ceva neliniști mai mari, dar se vor reprograma.

Așadar,doamnelor și domnilor, vă invităm vineri, 28 octombrie, de la ora 19.00, la Sala Radio, la un concert special dedicat Zilei Radio România. Solistă va fi Raluca Știrbăț, într-un program Bentoiu-Brahms.

Raluca Știrbăț, vă urez mult succes pentru vineri și în continuare să aveți proiecte artistice care să bucure cât mai mulți melomani!

Vă mulțumesc și mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă!