În data de 18 septembrie, pe scena Ateneului, s-au anunţat şi câştigătorii secţiunii "Compoziţie" din cadrul Concursului Internaţional "George Enescu" la categoriile Muzică simfonică, Muzică de cameră şi Originalitate (premiu acordat în premieră anul acesta). Compozitorul Dan Dediu, membru al juriului, ne oferă mai multe informaţii într-o declaraţie preluată de Cristina Comandaşu, după aflarea câştigătorilor.

E un concurs în care primim partiturile anonimizate și fiecare își face câte un clasament acasă, îl trimitem la organizator și după aceea ne întâlnim, iată, în Concursul Enescu și discutăm asupra rezultatelor. Vreau să spun că de fiecare dată ne-am înțeles de minune, deși venim din estetici diferite, din tradiții diferite, avem vârste diferite și cu toate acestea, cum am spus, ne-am înțeles foarte bine. Nivelul tehnic a fost unul mulțumitor, aș putea spune. Din păcate, am avut destul de puține lucrări la muzică simfonică.

Am avut 7 lucrări, două au fost descalificate pentru că fuseseră cântate și în instrucțiunile concursului scria foarte clar că nu trebuie să fie cântată lucrarea, ori compozitorii le-au trimis în cunoștință de cauză. Noi le-am căutat pe youtube și le-am găsit. Păcat pentru că erau două lucrări bune, dar a rămas o lucrare foarte bună, cea care a luat premiul, a compozitorului sud-coreean, Shin Kim, o simfonie impresionantă în 5 părți, care sper că se va cânta la ediția viitoare a concursului. Apoi, la muzică de cameră, tot așa, au fost câteva lucrări, vreo 3-4 partituri în eșalonul fruntaș, foarte diferite ca stil și venind din tradiții componistice diferite. Aici am ales o lucrare a unui compozitor italian, nu știam că e italian, deși titlu era în italiană, sigur, dar a fost lucrarea cea mai interesantă, aș putea spune - o lucrare bine structurată. Nu a avut numai elemente de tehnică, ci realmente a adus o atmosferă specială și cred că aproape ca toți membrii jurului am dat nota cea mai mare. Au mai fost încă vreo două lucrări care meritau și ele câte un premiu; un trio de coarde și un cvintet de suflători. Aveau mai multe hibe: ba erau prea lungi, ba erau prea la fel, nemaivorbind de cele situate la coada clasamentului, care erau niște exerciții de începător.

Iar premiul pentru originalitate s-a acordat punând toate lucrările laolaltă și, foarte interesant, pe primele locuri s-au clasat chiar cele care luaseră premiu la simfonic și la muzică de cameră și atunci am mers în ordine descendentă și l-am luat al treilea și s-a dovedit a fi acest compozitor polonez care a făcut o lucrare pentru voce și cvartet de coarde în limba poloneză, pe niște versuri absolut extraordinare, pe care le și tradusese în engleză, pe care am considerat-o cu toții, de fapt o lucrare sui-generis, nu semăna cu nimic ce fusese trimis, de-aia i-am și dat premiul pentru originalitate. O lucrare cu impact politic, cu implicare, aș putea spune, pentru că folosea anumite motive din diferite imnuri și care avea, cum să spun, un ton sarcastic, ironic și uneori chiar macabru, deci lucru care se potrivește cu vremurile pe care le trăim.