Mâine, 3 noiembrie 2021, Orchestra de Cameră Radio va susţine pe scena Sălii Radio un concert sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare, avându-l solist pe violoncelistul Răzvan Suma.

Mai multe detalii aflăm de la dirijorul Tiberiu Soare:

Miercuri seară te vei afla la conducerea Orchestrei de Cameră Radio pentru un concert care are loc în săptămâna în care Radio România aniversează 93 de ani de existență. Așadar, o seară cu o anumită încărcătură afectivă. Cum percepi acest moment aniversar?

Fiecare aniversare a Radioului public a fost pentru mine un prilej de bucurie, de când am avut, într-un fel sau altul, legătură cu activitatea Formațiilor Muzicale Radio, așa că eu mă bucur foarte mult. Îi urez Radioului public La Mulți Ani! și multă energie pentru a-și duce la capăt misiunea pe care o are pentru societate, una deloc ușoară, de multe ori, cum se vede și în zilele astea. Dar, în orice caz, pentru mine este o onoare și mă bucur foarte mult că sunt pe scena Studioului de Concerte Mihail Jora, în acea seară.

Clasic și contemporan sunt elementele ce compun programul serii. Un celebru concert de Haydn, cu violoncelistul Răzvan Suma solist, o simfonie din creația timpurie a lui Mozart și nu în ultimul rând, lucrarea care de fapt deschide programul - Suită din Codex Caioni în versiunea pentru orchestră de coarde semnată de Dan Voiculescu. Care au fost ideile care au stat la baza conceperii acestui program?

Am încercat o îmbinare între cele două stiluri, să spunem. Este foarte adevărat că această lucrare pentru orchestră de coarde a lui Dan Voiculescu, Codex Caioni, datează din 1996. Poate fi considerată o muzică, nu-i așa, contemporană, dar în același timp, rapelul pe care-l face este unul către un trecut al secolului al XVII-lea. Vorbim bineînțeles de o lucrare inspirată din acea culegere a călugărului franciscan Ioan Căianu. Acesta pusese bazele unei tipografii din Transilvania, la unele din mânăstirile franciscane de acolo. Mai mult decât atât, la acele tipografii începuse să tipărească manuale, manuale apreciate cam în toată zona aceasta a Europei de Est și a Balcanilor. Așadar, activitatea călugărului Ioan Căianu este una care a adus foarte multe servicii culturii și învățământului, în general, în acea zonă, în perioada respectivă. Este un dublu omagiu, dacă vreți - este pe de o parte față de acest om, Ioan Căianu și pe de altă parte, un omagiu adus lui Dan Voiculescu, un maestru pe care am avut privilegiu de a-l cunoaște, înainte de dispariția sa mult prea timpurie. E un omagiu adus și față de el, pentru că am amintiri foarte frumoase de la acea primă dată când am dirijat, tot cu Orchestra de Cameră Radio (dar era undeva în 1999 sau 2000) pentru prima dată această lucrare. În ceea ce privește celelalte lucrări, Simfonia în La major nr. 29 este una dintre simfoniile cele mai celebre din creația timpurie ale lui Wolfgang Amadeus Mozart. Compozitorul avea 18 ani când a scris-o, se afla bineînțeles la Salzburg. Este o simfonie care și-a câștigat pe merit reputația. Este una dintre cele mai celebre lucrări, după cum spuneam, datorită unui stil foarte concis, unui stil oarecum de rococo târziu sau un anumit limbaj. Configurarea se vede deja, configurarea unui anumit limbaj care trimite către clasicismul timpuriu. Această zonă de trecere dintre rococo-ul târziu și primele creații pe care noi le putem considera cu adevărat clasice, a reprezentat întotdeauna o fascinație pentru mine din punct de vedere al repertoriului. În aceleași coordonate se înscrie și concertul nr. 1 în Do major pentru violoncel și orchestră de Joseph Haydn. Existau dubii cum că i-ar fi aparținut în totalitate lui Joseph Haydn. Între timp aceste dubii au fost risipite. Da, avem de-a face cu o lucrare în integralitatea ei de Joseph Haydn. A fost găsită o intrare în catalogul său tematic, scrisă de propria sa mână, în care apare tema acestui concert, în 1765. Cu alte cuvinte, se afla la curtea lui Estherhazy și se pare că acest concert a fost interpretat de Josef Weigl, cel care era prim violoncelist la acea orchestră de excepție unde Joseph Haydn era capelmaistru, la curtea prințului Estherhazy.