Orchestra Les Dissonances condusă de David Grimal, va susţine două concerte în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, în datele de 16 şi 17 septembrie 2021. Înainte de venirea la Bucureşti, David Grimal ne-a oferit un interviu:

Maestre David Grimal, în ultimii ani aţi cântat de multe ori în România. Ce anume vă atrage spre scena muzicală românească?

În primul rând, există foarte mulţi muzicieni români de mare valoare şi există o tradiţie importantă în ţara dumneavoastră, în ceea ce priveşte muzica clasică. Românii au o dragoste profundă pentru muzica clasică. Sunt conectat direct la muzica românească pentru că am câţiva studenţi din România cu care lucrez în Germania şi care sunt foarte talentaţi. De asemenea, soţia mea este româncă, deci sunt foarte multe lucruri care mă leagă de ţara dumneavoastră.

În urmă cu 17 ani aţi fondat Orchestra "Les Dissonances", în care activează şi muzicieni români şi care a devenit unul dintre cele mai valoroase ansambluri europene. Cum vă amintiţi începuturile acestei orchestre?

Am vrut să trăiesc muzica cu libertate, să cânt şi să împărtăşesc muzica într-un mod nou, pe care nu am reuşit să îl găsesc în orchestrele profesioniste instituţionalizate din acea perioadă, alături de care cântam ca solist. De asemenea, am vrut să ofer muzicienilor ocazia de a se exprima într-un mod creativ şi prietenos.

Din această orchestră face parte şi Valentin Şerban, violonist român, care are un succes impresionant după ce a câştigat în acest an Concursul Internaţional "George Enescu". Cum l-aţi descrie pe Valentin Şerban?

În primul rând, este un om minunat. Desigur, este şi un violonist excepţional. L-am cunoscut în urmă cu câţiva ani. Dar, să ştiţi că nu este singurul violonist român din orchestra "Les Dissonances". Mai sunt câţiva. I-aş aminti pe Ştefan Şimonca Opriţa, un violonist tânăr şi foarte talentat, cu care am susţinut un recital în cadrul Festivalului Enescu, ediţia 2019, dar şi pe Maria Marica, de asemenea o violonistă extraordinară, care provine din Cluj-Napoca. Amândoi colaborează cu mine în Germania.

În ultimii ani, aţi derulat un program inedit - "L'Autre Saison", o stagiune culturală pentru oamenii fără adăpost. Vă rog să ne oferiţi detalii despre acest proiect.

În primul rând, trebuie să vă spun că în Paris există foarte mulţi oameni săraci, fără adăpost. Am început acest proiect acum 17 ani, în acelaşi timp cu înfiinţarea Orchestrei "Les Dissonances", pentru a putea împărtăşi muzica cu oameni care nu au acces la ea. Unii dintre ei sunt interesaţi de muzica clasică şi vin la concerte. Dar, în mare măsură, ne-am dorit să încercăm să strângem bani pentru a-i ajuta. Publicul este format nu doar din oameni fără adăpost, ci şi din melomani obişnuiţi care plătesc biletele, iar banii strânşi sunt direcţionaţi către cei săraci.

În prezent, sunteţi profesor la Hochschule für Musik, în Saarbrücken. Care sunt principalele idei pe care le transmiteţi studenţilor dumneavostră?

Încerc să îmi învăţ studenţii să fie ei înşişi şi încerc să le dau puterea să schimbe lumea, să fie perseverenţi, să îşi găsească drumul sau să şi-l creeze în această lume, care se va schimba cu siguranţă, în viitor.

Ştiu că vă preocupă muzica veche şi interpretarea pe instrumente istorice. Cum aţi devenit interesat de acest gen de muzică?

Mă interesează mai mult modul de abordare a acestei muzici. Nu sunt specialist în repertoriul baroc, dar îmi place să explorez diferite tipuri de instrumente din acea perioadă şi din epoca clasică şi romantică. Cânt muzică de Bach, Beethoven, Schumann sau Schubert, cu diverse tipuri de arcuşuri sau coarde şi, desigur, acompaniat de diferite instrumente cu claviatură sau instrumente de suflat. Găsesc aceste instrumente istorice foarte interesante.

În tot acest repertoriu vast pe care îl abordaţi, de la muzica barocă la cea contemporană, unde îl situaţi pe Enescu?

Suntem norocoşi, ca muzicieni, pentru că marii compozitori sunt practic prietenii noştri. Iar Enescu face parte din "clubul" acestor compozitori, alături de Bach, Brahms, Ravel, Debussy, Mozart, Schumann… Este foarte lungă lista compozitorilor care ne fac viaţa atât de frumoasă şi Enescu face parte, cu siguranţă, din această listă.

Aţi înregistrat până acum muzică de George Enescu?

Da. Acum câţiva ani am înregistrat Sonata a III-a în "caracter popular românesc", iar în curând voi lansa un nou album care cuprinde şi Capriciul român de George Enescu. De fapt, discul imprimat de orchestra Les Dissonances, va fi lansat chiar în cadrul acestei ediţii a Festivalului Enescu. Aş spune că albumul simbolizează prietenia şi dragostea dintre Franţa şi România. Sunt incluse pe acest disc, pe lângă Capriciul român finalizat de Cornel Ţăranu, şi două piese din repertoriul francez - Tzigane de Maurice Ravel şi Poème de Ernest Chausson. Ştiu că George Enescu a cântat aceste piese foarte mult, ca violonist. Mi-am dorit să creez o punte între cultura franceză şi cea românească. Şi cred că personalitatea lui Enescu reprezintă un simbol foarte puternic al acestei punţi.

Vorbeaţi despre Capriciul român, o piesă pe care aţi mai interpretat-o în trecut. O veţi relua şi pe scena Festivalului Enescu.

Într-adevăr. Capriciul român este o piesă foarte specială şi unică în repertoriul concertant. Nu este o lucrare romantică, de virtuozitate, ci reprezintă sufletul creaţiei tradiţionale româneşti; o piesă foarte emoţionantă şi rafinată. Dacă o compar cu cele două concerte pentru vioară şi orchestră de Béla Bartók, aş spune că această lucrare are culori poetice mai pronunţate şi delicateţe. Este o piesă minunată, foarte apropiată de sufletul meu.

Pe lângă Capriciul român de Enescu, veţi interpreta în concertul din 16 septembrie Suita "Daphnis şi Chloe" de Maurice Ravel şi Suita "Sfinţirea primăverii" de Igor Stravinski. Cum se leagă aceste lucrări din program?

În primul rând, este vorba despre perioada în care au fost scrise: începutul secolului XX. Desigur, Capriciul român a fost terminat mai târziu, dar Enescu a început să îl scrie în anii 1920. A fost o perioadă foarte specială şi plină de culoare. Enescu şi Ravel au fost studenţi în aceeaşi clasă la Conservatorul din Paris, de asemenea Stravinski a scris muzica baletului "Sfinţirea primăverii" pentru stagiunea de la Paris Ballets Russes. Deci, cumva, toate piesele din program sunt legate de Parisul începutului de secol XX. Iar în al doilea concert din cadrul Festivalului Enescu, vom include din nou compozitori din această perioadă - Stravinski, Bartók şi Ravel.

Ce aşteptări aveţi privind concertele din Festivalul Enescu, având în vedere că viaţa muzicală a fost destul de tăcută în ultima vreme, din cauza situaţiei pandemice pe care o parcurgem?

Eu cred că viaţa muzicală a fost distrusă în totalitate. A fost o perioadă foarte ciudată pentru noi toţi. Sper, însă, să reuşim să ajungem la festival şi să nu avem parte de suprize neplăcute în ultimul moment. Va fi foarte special să fiu din nou împreună cu toţi prietenii mei muzicieni, întrucât au trecut deja aproape doi ani de când nu am mai avut vreun concert atât de important. Astfel încât sunt foarte recunoscător pentru că am fost invitaţi să fim părtaşi la această renaştere a muzicii clasice. De asemenea, sunt recunoscător pentru faptul că organizatorii au făcut tot ce este omenşte posibil pentru a face ca festivalul să aibă loc. Acest lucru ne dă speranţă pentru viitor.