În urmă cu trei ani, aţi cântat pentru prima dată în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, în calitate de membru al juriului. Ce amintiri aveţi de la acel recital?

A fost foarte, foarte frumos. Am făcut parte dintr-un juriu prestigios şi în acelaşi timp prietenos, iar concursul a avut un nivel foarte înalt. De asemenea, este un lucru foarte special să oferi un recital ca membru al juriului. Ţin minte că a fost o atmosferă foarte plăcută în seara recitalului.

Aţi mai cântat în România şi acum 14 ani, la Sibiu, împreună cu fratele dumneavoastră, pianistul Patrik Jablonski. Mai susţineţi recitaluri şi în prezent alături de el?

Din când în când. Nu foarte des. Trăim în ţări diferite de mulţi ani şi viaţa ne-a dus în părţi diferite. Dar în trecut am avut multe concerte împreună. Vreau să vă amintesc că am mai cântat la Bucureşti şi cu Orchestra de Cameră a Filarmonicii Germane. Acum vreo zece ani, am cântat Mozart sub conducerea dirijorului Louis Langrée. Deci am amintiri foarte plăcute din concertele pe care le-am avut în România.

Există vreun pianist care v-a influenţat în mod deosebit de-a lungul timpului?

Când eram tânăr, aveam mulţi pianişti şi compozitori preferaţi. Dar, pe măsură ce am înaintat în vârstă, am realizat că există mulţi muzicieni minunaţi, deci este imposibil să alegi unul singur. Se întâmplă să ascult muzica înregistrată, căutând inspiraţie, şi îmi place şcoala veche de pianişti, stilul de interpretare tradiţională, din trecut. Iar unul dintre aceşti pianişti este, desigur, Dinu Lipatti. Ascult înregistrările sale de câte ori am ocazia.

Ştiu că primele dumneavoastră experienţe muzicale au fost legate de jazz. Se întâmplă să mai cântaţi sau să ascultaţi muzică de jazz?

Nu chiar. Totuşi, mai am instrumentele mele de percuţie şi, cred că dacă le-aş încerca, m-aş descurca chiar bine. Dar viaţa m-a dus spre o altă cale muzicală şi, practic, am lăsat jazz-ul în urmă când aveam 16-17 ani. De atunci m-am axat doar pe pian şi pe muzica clasică.

Când aveaţi 17 ani, aţi fost descoperit de Claudio Abbado şi de Vladimir Ashkenazy. Cum v-au influenţat?

În special Vladimir Ashkenazy a fost foarte important în cariera mea timpurie. El s-a oferit să dirijeze primele mele trei albume de debut pentru casa de discuri Decca. Şi, în alte rânduri, când avea timp, cântam pentru el în privat: de exemplu, Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră de Beethoven. El cânta la pian partea orchestrală pentru mine. Este întoteauna un lucru special să iei contact cu pianiştii renumiţi, care au făcut istorie. Deci, Vladimir Ashkenzy a fost foarte important pentru mine, unul dintre pianiştii mei preferaţi atunci când eram tânăr şi mă dezvoltam ca pianist. Ascultam des imprimările sale.

În prezent aveţi o discografie bogată şi interpretaţi în mod deosebit compoziţii contemporane, pe lângă piesele consacrate din creaţia romantică şi modernă. De ce aţi ales să vă centraţi alegerile repertoriale în jurul muzicii contemporane?

Cred că este datoria noastră, aproape morală, să îi încurajăm pe compozitori să creeze muzică, dar şi să căutăm compozitori şi lucrări muzicale care au fost, pe nedrept, uitate de-a lungul timpului. Există multă muzică absolut minunată şi compozitori care au murit demult, a căror muzică nu mai este cântată. Dacă nu cântăm această muzică, ea moare. Este frumos să continuăm să cântăm creaţii de Mozart, Beethoven, Chopin etc. Repertoriul este nemărginit. Dar toţi ceilalţi pianişti cântă aceleaşi piese. Deci, cred că este foarte important ca din ce în ce mai mulţi interpreţi să privească şi în locurile mai puţin explorate ale repertoriului pentru pian, care au fost neglijate. Avem foarte multă muzică superbă care poate fi descoperită.

Unul dintre compozitorii neglijaţi despre care vorbiţi este Alexey Stanchinsky. În acest an aţi lansat un album cu piese ale sale şi aţi primit, pentru discul dumneavoastră, un premiu Gramophone Editor's Choice. Cum aţi descoperit muzica acestui compozitor?

De fapt, partenera mea Anastasia, care este muzicolog şi s-a specializat în repertoriul rus şi în muzica lui Wagner, m-a întrebat: "Ai ascultat vreodată nocturnele de Stanchinky?". Spre ruşinea mea, trebuie să spun că nu auzisem niciodată numele acestui compozitor. Şi atunci când i-am ascultat muzica, pentru mine a fost o mare descoperire. Stanchinsky a avut compoziţii minunate, foarte creative şi originale. Deşi a trăit foarte puţin (a murit la 26 de ani), a avut idei muzicale puternice şi personale. Am reunit pe discul meu câteva dintre piesele lui Stanchinsky la care ţin foarte mult şi mă bucur că este apreciat.

Aţi cântat vreodată muzică românească?

Nu încă. Desigur, am ascultat înainte muzica lui George Enescu dar, ca membru al juriului în cadrul Concursului Enescu, am avut ocazia să ascult multe piese pentru pian compuse de acesta şi nu ştiam până acum că sunt de o calitate atât de bună. Suitele şi sonatele pentru pian de Enescu sunt absolut fantastice, atât de bine scrise. Aş spune, cu siguranţă, că George Enescu este unul dintre compozitorii pe care aş dori să îi aprofundez în viitor.

Sunteţi ambasador al unei fundaţii caritabile care promovează activitatea femeilor în muzică. De ce aţi ales să susţineţi femeile compozitoare?

Pentru acelaşi motiv pentru care cred că este important să descopăr compozitori care au fost uitaţi. Există multă muzică bună, căreia oamenii nu îi acordă atenţie deloc, indiferent că vorbim despre compozitori bărbaţi sau femei. Dar în acest caz, trebuie să spun că sunt foarte pasionat de un proiect în care m-am implicat de curând, legat de creaţiile unei compozitoare poloneze - Grażyna Bacewicz. A fost o violonistă extraordinară în prima parte a carierei, la începutul secolului trecut, şi apoi s-a orientat spre compoziţie. Dar, a fost, de asemenea, o pianistă fantastică şi a scris multă muzică pentru pian. În prezent, înregistrez majoritatea lucrărilor sale pentru pian solo şi cele două concerte compuse de Grażyna Bacewicz pentru pian şi orchestră. Este un proiect care îmi va ocupa următorii doi ani.

Pe lângă acest proiect interesant, ce alte planuri aveţi pentru perioada următoare?

În ceea ce priveşte planurile mele discografice, înregistrez cele patru sonate pentru pian de Anton Rubinstein. Sunt piese cântate rar, lucrări de dimensiuni foarte mari: durează proximativ 40 de minute fiecare. Pe lângă muzica lui Anton Rubinstein, am în repertoriul curent multe alte partituri interesante: Studiile de concert compuse de Tatiana Nikolaeva, precum şi muzică scrisă de un compozitor scoţian care îmi place foarte mult - Ronald Stevenson. Şi, desigur, susţin în continuare recitaluri şi concerte în care cânt creaţii cunoscute de Chopin, Liszt, Rahmaninov... Încerc să rămân cât mai mult ocupat în această perioadă.

În cadrul Festivalului Enescu veţi prezenta în primă audiţie absolută o piesă compusă special pentru dumneavoastră de Patrick Hawes. Cum aţi intrat în contact cu muzica acestui compozitor?

Există un prieten comun, al meu şi al lui Patrick Hawes, care ştie că sunt mereu în căutare de compoziţii noi. Am cântat în viaţa mea multe creaţii contemporane în primă audiţie pentru public şi am lucrat îndeaproape cu unii compozitori faimoşi. Ei ştiau că Patrick Hawes visa demult să scrie un concert pentru pian şi orchestră. Până acum nu scrisese niciunul încă. Am fost foarte fericit să primesc această compoziţie de la el. Abia aşteptăm să o auzim cu o orchestră live şi să colaborăm cu Rumon Gamba, un dirijor extraordinar. Patrick Hawes a dorit să scrie acest concert grandios pentru pian şi orchestră, în tradiţia veche, romantică, deci lucrarea are la bază elemente armonice şi melodice romantice. Va fi un concert foarte interesant, pe care îl aştept cu nerăbdare.

Intenţionaţi să şi înregistraţi acest concert de Patrick Hawes?

Cred că da, la un moment dat. Încă discutăm despre orchestra cu care ar urma să colaborăm, când şi cum vom înregistra piesa. Deci, acesta ar fi unul dintre planurile mele pentru perioada care urmează.

Aţi mai colaborat în trecut cu dirijorul Rumon Gamba?

Da, de câteva ori. Am cântat împreună Concertul nr. 2 de Şostakovici şi Concertul nr. 1 de Ceaikovski, cu Orchestra Filarmonicii din Londra. Va fi foarte interesant să ne întâlnim din nou. De câte ori colaborăm, avem idei similare şi vorbim acelaşi limbaj muzical. Rumon Gamba nu este doar un dirijor bun, ci şi un om amabil, aşa că eu cred că vom petrece din nou un timp plăcut în cadrul Festivalului Enescu.