Sâmbătă, 28 august, va debuta cea de-a XXV-a ediţie a Festivalului Internațional "George Enescu".

Detalii despre accesul în sălile de concerte, despre creaţiile enesciene prezente în programul Festivalului, precum şi aspecte legate de drepturile de interpretare ale partiturilor lui George Enescu, dar şi despre lipsa partiturilor tehnoredactate ale lucrărilor lui Enescu aflăm de la Mihai Constantinescu, Directorul executiv al Festivalului Internațional "George Enescu":

Cea de-a XXV-a ediție a Festivalului Internațional "George Enescu" va debuta sâmbătă, 28 august; timp de patru săptămâni, vom putea urmări un program artistic, susținut de 3500 de artiști străini și români. 32 dintre cele mai apreciate orchestre, la nivel mondial, sosite din 14 țări, vor evolua pe scena Festivalului, dar și o parte dintre cele mai cunoscute și apreciate ansambluri muzicale românești. Așadar, o performanță organizatorică, ținând cont de restricțiile declanșate de pandemie. Pentru început, vă rog să reamintiți melomanilor, care sunt condițiile de acces în sălile de concerte?

Mulțumesc pentru invitație. Sperăm să avem un festival, cât de cât normal, cu toate restricțiile pe care le avem în acest moment. Conform noilor hotărâri, avem 70% participare în sălile de concert. La Ateneul Român avem restricții - intrarea pe bază de certificat digital, adică vaccin sau test PCR sau dovadă că persoana a trecut prin boală; la Sala Palatului avem distanțare și mască, tot 70% avem public în sală. Deci, acestea sunt condițiile în acest moment pentru cele două săli de concert. La Sala Mică a Palatului avem accesul tot în baza certificatului digital, iar la Sala Radio, concertele din seria Muzica secolului XXI - în baza distanțării și a măștii. Masca se va purta practic peste tot și la sălile celelalte, chiar dacă discutăm de certificate digitale.

Noțiunea de patrimoniu enescian este în prim planul discuțiilor din ultimele zile. Să vorbim mai întâi despre creația enesciană inclusă în programul festivalului din acest an. Ce lucrări vor fi interpretate și cine vor fi protagoniștii?

Vreau să vă spun că pe 6 decembrie, când am avut ultima discuție legată de program, am avut un număr de 42 de lucrări enesciene prezente în program. Între timp, schimbându-se multe lucruri, inclusiv colective care tebuiau să vină - de exemplu, orchestra din Israel sau orchestra din Statele Unite, Mariinsky, care au fost înlocuite, e adevărat, de ansambluri de aceeași valoare - Rotterdam, Orchestra Radio din Ungaria, deci s-a păstrat nivelul calitativ, am ajuns totuși la 37 de lucrări enesciene, printre care trebuie să menționez Simfonia a 3-a de George Enescu, care este întotdeauna (cel puțin în edițiile din ultimii ani), punctul forte al festivalului şi care va fi prezentată de Philharmonia London cu un tânăr dirijor Santtu-Matias Rouvali. Avem Vox Maris, prezentat de orchestra din Ungaria, avem Simfonia a IV-a prezentată de Santa Cecilia dirijată de Gatti; vreau să reamintesc faptul că Gatti a solicitat să prezinte această lucrare. Avem celelalte simfonii, suitele de orchestră, avem orchestră de cameră, avem pentru prima dată cele două Capricii de George Enescu - Capriciul pentru vioară și orchestră, prezentat de Sitkovetsky împreună cu Royal Philharmonic. Avem cele două variante de sonata a III-a de George Enescu; Sonata a III-a pentru vioară și pian inițial, dar orchestrate - una de Valentin Doni pentru Patricia Kopatchinskaja, care va prezenta această lucrare cu London Philharmonic și cealalaltă variantă, să zic, camerală, în aranjamente de Frédéric Chaslin, pe care o prezintă Nicolas Dautricourt împreună cu East-West Chamber Orchestra, Simfonia concertantă pentru violoncel. Majoritatea lucrărilor importante fac parte din programul acestei ediții, cu toate restricțiile pe care le avem datorate COVID-ului în acest moment.

Ne puteți spune dacă, ulterior participării în Festival, soliștii și ansamblurile din străinătate, au inclus în programele lor de concerte, lucrările enesciene interpretate la București? Au devenit acestea parte din repertoriile lor?

Evident! Până acum, în edițiile trecute, aceste lucrări au făcut parte din acea serie de concerte desfășurate în străinătate, pentru că, de exemplu, Simfonia a III-a de Enescu a fost prezentată de Radio Berlin pentru prima dată la Berlin; Simfonia a II-a a fost prezentată pentru prima dată la Moscova, după aceea a fost Simfonia a III-a - prezentată de Maggio Fiorentino la Florența. Lucrările acestea, evident, fiind lucrări foarte grele, care presupun un timp destul de mare de lucru, evident că rămân în repertoriul lor și sunt incluse în repertoriile orchestrelor, ale soliștilor. Deja știți foarte bine că, cel puțin din punct de vedere al lucrărilor camerale, toate sunt înregistrate de mai multe ori, de mai multe personalități. De exemplu, vorbesc de Kavakos, care a înregistrat sonatele de vioară, vorbesc de Maxim Vengerov, care urmează să înregistreze sonatele. Au fost înregistrate concertele pentru violoncel. Mork, de exemplu a înregistrat simfonia concertantă acum doi ani, deci aceste lucrări deja circulă, nu mai este o raritate să le asculți și să le vezi în programele orchestrelor, ale soliștilor, urmează să fie preluate, de exemplu, Les Dissonance are un disc acum pe care îl va și lansa în festivalul nostru, care include și Capriciul de Enescu. Eu zic că festivalul și-a îndeplinit, nu în proporție de 100%, evident că întotdeauna există loc de mai bine, dar și-a îndeplinit unul din obiectivele pe care le-a avut încă de după '89 - acela de includere a creației enesciene în repertoriul artiștilor, formațiilor și orchestrelor internaționale. Acesta este motivul pentru care tinerii dirijori au fost rugați și li s-a oferit această posibilitate de a dirija simfonii de Enescu. Avem fanii festivalului - Jurowski, care este și Directorul artistic al Festivalului, Petrenko a fost și el direct interesat și acum vine cu încă două lucrări de George Enescu în repertoriul filarmonicii. A fost Pappano care a dirijat Simfonia a III-a, Luisi, Noseda. Deci, sunt mulți dirijori în vârful carierei care au preluat creația enesciană și e foarte important că au și înțeles creația enesciană. Deci, acest lucru este, zic eu, un mare câștig al festivalului și al muzicii, în general.

Revenind la problema pe care o ridică patrimoniul, material de data aceasta, al lui George Enescu. Vineri, 20 august, ați informat Ministerul Afacerilor Interne în legătură cu anunțul făcut de o casă de licitații din București, care vinde bunuri și manuscrise ce au aparținut lui Enescu. Ce v-a determinat să acționați în această direcție?

În primul rând a fost acel anunț care era foarte neclar - că se vinde "piesa" Oedipe. Eu știam că această lucrare este în patrimoniul Muzeului Enescu. Am înțeles, între timp, că de fapt nu era toată partitura, ci că sunt doar câteva pagini; e adevărat, foarte importante, cu acele laitmotive ale personajelor din Oedipe. Acest lucru m-a contrariat. M-a contrariat și ideea aceea a viorii lui George Enescu. Sunt totuși niște lucruri care eu credeam că sunt bine păstrate în patrimoniu, sunt bine păstrate în colecțiile statului. S-au făcut concursuri pentru viorile lui Enescu. De unde a apărut această nouă vioară a lui Enescu? A existat? N-a existat? Deci, solicitarea noastră către Ministerul Afacerilor Interne a fost de a clarifica acest lucru. Nu vă ascund faptul că nouă ni s-a solicitat, ca Festival, să lăsăm organizarea acestei licitații în cadrul ediției din acest an al festivalului. Lucru pe care noi l-am refuzat și i-am spus organizatorului, că nu este dorit din partea festivalului să se organizeze această licitație. Mai departe nu știu care au fost demersurile pe care le-a făcut organizatorul, dar noi am anunțat. Acum, între un anunț și o acuzație, se va clarifica acest lucru de către specialiști.

Legat de partiturile și manuscrisele lui Enescu, ce documente există despre dreptul și condițiile de a interpreta și de a edita creația enesciană și ce se întâmplă în realitate?

Conform dreptului legii de autor, la care România a și aderat în 1996 (legea nr. 8 din 1996), timp de 70 ani, lucrările respective sunt în patrimoniul unor anumitor edituri sau a unor asociații sau a unor uniuni - Uniunea Compozitorilor. Sunt edituri la care Enescu și-a vândut aceste partituri - Salabert, Enoch; e adevărat - Salabert, după aceea, le-a vândut la Ricordi ș.a.m.d. Dar, ca și pentru ceilalți compozitori, noi închiriem în acest moment în festival, partituri cam în valoare de 70-80 de mii de euro, pentru că Korngold, Zemlinski, Stravinski, o parte din Șostakovici și alți compozitori (nu vă mai spun de compozitorii din seria Muzica secolului XXI), sunt ai anumitor edituri către care noi trebuie să ne îndreptăm, să plătim drepturile - drepturile pentru execuția lucrării, drepturile de transmisie tv, radio ș.a.m.d. Enescu, până în 2024 face și el parte din această categorie de compozitori ale căror lucrări trebuie să fie plătite pentru a fi executate. E adevărat, nu sunt toate plătite la Uniunea Compozitorilor din București, doar foarte puține, pentru că restul sunt așa cum am spus, la Salabert sau Enoch. Acolo trebuie să le plătim, nu avem ce face. Mai mult, supărarea a fost de ordin naționalist, ca să spun așa, adică - de ce nu sunt aceste drepturi în România, ci sunt în Franța sau în Israel, cum sunt cele pentru câteva lucrări importante, precum sunt Rapsodiile ș.a.m.d. Deci, acesta este un lucru universal valabil. Nu sunt niște dedesubturi sau niște lucruri anormale. Sunt unele lucrări care nu au fost date de George Enescu acestor edituri și care s-au păstrat în administrarea Uniunii Compozitorilor și către care se plătește o parte din drepturi. Uniunea urma să plătească urmașilor lui George Enescu, dacă mai există; eu știu că nu mai există. Sunt lucrări care sunt postume, care n-au fost publicate deloc și pentru care nu se plătesc drepturile, pentru că nu există persoană către care să se plătească. Greutatea în acest moment nu este problema plății drepturilor, ci problema acestor partituri care nu se prea găsesc. Deci noi, din punctul nostru de vedere al festivalului avem probleme aici, pentru că trebuie să le spunem orchestrelor care vin - îmi pare rău, nu pot să-ți dau partitura respectivă, pentru că în România, de exemplu, am un singur exemplar din Vox Maris sau un singur exemplat din Oedipe, dar te rog să iei legătura cu editura ca să le ridici. Ce a făcut acum GrafoArt (este o persoană acolo care este foarte activă), este să reînceapă să republice lucrări camerale - sonatele pentru pian, sonatele pentru vioară. Acum încearcă să facă și alte lucruri cu niște lucrări care sunt preluate din manuscrise și care sunt, să spun așa, revizuite; au fost revizuite de specialiști în muzica enesciană și care apar în această editură românească. Să vedem mai departe ce se va întâmpla cu lucările într-adevăr grele - simfoniile, suitele ș.a.m.d. O inițiativă foarte bună a fost a Uniunii Compozitorilor de a tipări Simfonia a IV-a și Simfonia a V-a, care au fost terminate de maestrul Bentoiu sau Capriciul, care a fost terminat de maestrul Țăranu. Deci, acestea sunt lucrări care au fost, să zic așa, terminate, retipărite, intră deja în repertoriul nostru, al Festivalului. De exemplu Ruzicka a și înregistrat Simfoniile a IV-a și a V-a împreună cu celelalte trei, deci e un lucru pozitiv care se întâmplă în momentul ăsta. Însă, drepturile sunt drepturi. Aici, n-avem ce face. Aici e un lucru la care noi nu ne putem opune, ci trebuie să explicăm lucrurile reale, corecte, pe care le presupun aceste plăți către edituri.

Deci, nu se pune problema, ca cel puțin în România, să existe o scutire sau o diminuare a taxelor, conform unei dorințe testamentare a lui Enescu?

În nici un caz. Noi plătim, de exemplu, și  drepturile pentru lucrările românești care se prezintă în festivalul Enescu, în același sistem. Nu-i ceva special pentru Enescu și special pentru, știu eu, Dan Dediu, Iorgulescu, Țăranu sau pe cine mai avem în festival.

Interpreții pe care îi aveți acum în festival, ce partituri de Enescu au avut la dispoziție - manuscrise sau partituri tipărite?

Sunt partituri tipărite, dar cum v-am spus, eu nu am putut să le trimit de aici Vox Maris-ul și le-am spus - luați legătura cu editura. Nu se poate lucra decât cu tipărite. Am avut la un moment dat această situație a Simfoniei a IV-a de Enescu și cum v-am spus, cu ajutorul Uniunii Compozitorilor, această lucrare s-a tipărit și a fost trimisă orchestrei și lui Gatti; i-a fost trimisă în variantă tipărită. Deci, ne cam facem de râs dacă începem să trimitem scris de mână. Singura lucrare care în acest moment este scrisă de mână este Oedip-ul. Deocamdată nu s-a găsit formula financiară ca să se tipărească în formă finală, ca să spuns așa, această lucrare.

Pentru că ține de noi sau pentru că ține de editură, de Salabert?

Și, și. În 1991 s-a discutat la un moment dat cu Salabert-ul; Spiess era ministrul culturii. A fost trimisă o persoană din partea Uniunii Compozitorilor care să negocieze cu Salabert-ul, că Salabert-ul vroia să mai reducă din partiturile pe care le avea acolo și să le vândă cumva sau să existe parteneriat. Nu s-a căzut la nicio înțelegere. Salabert-ul, până la urmă, n-a semnat înțelegerea cu românii, ci a semnat înțelegerea cu Ricordi care a preluat o parte din partituri. Iar în rest, cum v-am spus, Enoch-ul este o editură foarte mare. Eu am avut discuții cu ei și tot așa, a existat o posibilitate de parteneriat, dar ei ne-au spus - domnule, nu ne interesează parteneriatul cu voi, pe noi ne interesează să tipărim. Vreți să tipăriți? Veniți și comandați. Nu vreți să tipăriți? Atunci spuneți-le să ni se adreseze nouă și noi le trimitem aceste partituri.

Dar nici ei nu-și arată interesul de a le tipări.

Sincer? Nu fac absolut nimic! Eu am avut o discuție destul de dură cu cineva de la Enoch și am spus - ok, noi vă dăm aceste drepturi care nu sunt puține, pentru o Rapsodie de Enescu (între 3-4 mii de euro). Voi ce faceți pentru Enescu, pentru asta? Și bineînțeles că acolo au început discuțiile destul de dure.

Și la fel și în cazul manuscrisului operei Oedipe. Asta ca să punctăm, legat de discuțiile care au fost în spațiul public în ultimele zile - este doar acel manuscris și din păcate, editura care deține drepturile nu o tipărește...

Nu o tipărește! Sunt tipărite tot sub formă de partitură scrisă de mână, deci e foarte greu. Eu mi-aduc aminte cât de mult s-a chinuit Jurowski, cât de mult se chinuie toți cei care au făcut aceste premiere, montări pe care le-au făcut la diferite Opere și este păcat că acum când Enescu s-a deschis, înțeleg că o să fie și o premieră la Opera din Paris, o și o să mai fie la încă altele.

A fost și la Covent Garden...

Covent Garden-ul, Salzburg-ul ș.a.m.d. Este păcat că această lucrare nu și-a găsit încă un finanțator care să o pună în varianta finală. E adevărat, foarte grea, ați văzut că sunt tot felul de discuții - că sunt multe greșeli între partitura generală și știme, între partitura generală și ceea ce cântă fiecare solist. Deci, sunt probleme pe care cineva trebuie să le ia încet, încet și să le rezolve.

Prin urmare, e vorba nu doar de festival. Probabil Ministerul Culturii ar trebui să se implice mai mult. Cine considerați că ar trebui să determine editura?

Nu trebuie o singură instituție să facă acest lucru. În fond este și problema Uniunii Compozitorilor, în fond este și problema editurilor, poate este și o problemă a Festivalului; este o problemă a ICR-ului care, tot așa, a tipărit niște lucrări. Poate că mai mulţi la un loc să se adune și să ia o decizie și să facă ceea ce trebuie făcut.