De unde a apărut ideea festivalului și cum ai defini importanța acestei ințiative în spațiul cultural bucureștean?

În spatele festivalului stă o poveste personală. Întâmplarea făcuse să ascult undeva, prin anul I de facultate, o piesă de orgă despre care am aflat ulterior că avea ca inspirație o antifonă gregorian. M-a fascinat genul acesta de abordare muzicală și a devenit una din preocupările mele constante. Mă bucur enorm că datorită organizatorilor, Arhiepiscopia Romano-Catolică din București, Asociația EnArmonia împreună cu partenerii Universitatea Națională de Muzică București și Asociația Pro Contemporania, care au dat curs afirmativ acestei inițiative, putem vorbi concret astăzi despre orgă. Și dacă bucuria se amplifică atunci când este împărtășită, consider că festivalul este o oportunitate a promovării la o scară mai largă, a tot ceea ce înseamnă acest instrument - orga clasică cu tuburi. Dacă este să mă refer la importanța festivalului în spațiul cultural bucureștean, aș sublinia unicitatea conceptului festivalului, actualitatea și poate chiar necesitatea acestei muzici, care oferă un soi de stabilitate, de ce nu, coerență în această societate dezechilibrată, care dă naștere mai degrabă la „entertainment” decât la cultură. Or, noi vrem să arătăm că prin acest festival, că muzica gregoriană, trecută prin filtrul literaturii organistice, rezonează și în omul modern.

Înțeleg din programul de pe site că recitalurile nu vor fi susținute doar de cadre didactice de la universități importante din țară, ci și de studenți ai claselor acestora. Care este argumentul din spatele acestei propuneri?

Studenții au nevoie de context în care să se poată maturiza muzical și cred eu că această încredere de sine, atât de necesară acestei vocații de a fi artist, poate fi formată și în această formulă de parteneriat, în care maestrul și discipolul împart aceeași scenă. Poate fi, de ce nu, o motivație de a trece dincolo de pragurile personale. Îmi doresc ca prin acest festival să reușim să închegăm o comunitate, atât a organiștilor, cât și a ascultătorilor, comunitate ce se unește sub același scop, având o unitate în diversitate. Cu alte cuvinte, școli diferite de interpretare, care puse împreună în contextul festivalului, rup bariera dintre profesor și student. Aici devenim toți interpreți și învățăm fiecare câte ceva de la celălalt. Frumusețea apare în faptul că studenții au privilegiul de a cânta alături de mentorii lor, aceasta transformându-se într-o responsabilitate artistică individuală, ce nu va face decât să garanteze un înalt nivel profesional.

Cum te aștepți să fie recepționat acest festival de publicul bucureștean, mai ales, având în vedere faptul că se desfășoară după relaxarea restricțiilor?

Această perioadă dură ne-a învățat foarte multe lucruri. Absența unei vieți culturale active, ne-a demonstrat importanța acesteia și ne-a arătat cât este de greu să fim oameni fără ceea ce iubim. Ne bucurăm că putem organiza acest festival cât mai aproape de normalitate, dar cu responsabilitate. Eu sper ca acest festival să fie primit de publicul bucureștean și nu numai, cel puțin cu același entuziasm cu care organizatorii și invitații s-au pregătit.