Violoncelistul Andrei Ioniță și pianista Daria Tudor participă la un proiect inițiat de violonistul Daniel Hope. Recitalul va fi transmis în direct în mediul online.

Pentru început, aș vrea să ne spuneți, ce presupune acest proiect.

Este un proiect minunat, care a început din martie 2020, deci de la începutul pandemiei, sub o altă titulatură, Hope and Home. Daniel Hope a organizat aceste miniconcerte transmise live pe postul Arte TV. Mi se pare o inițiativă extraordinară, de asemenea, o platformă minunată pentru tinerii artiști. În aproape în fiecare week-end au fost câte trei asemenea concerte, difuzate pe plan internațional pe acest post de televiziune Arte TV. La al treilea sezon al acestor concerte, Daniel Hope s-a gândit să pună în evidență statele europene, iar pentru România mi-a revenit onoarea de a o reprezenta, de a cânta lucrări românești, alături de pianista Daria Tudor, care de asemenea locuiește aici, la Berlin. De asemenea, s-au și citit niște texte de către scriitoarea Herta Muller.

Cum v-ați cunoscut cu pianista Daria Tudor și cum a început această colaborare?

Pe Daria o cunosc de foarte mult timp, atunci de când amândou studiam încă în România, cântaseră, și trio, alături de violonista Georgeta Iordache. Daria, de asemenea, a studiat la aceeași universitate pe care am absolvit-o și eu, la Universitatea de Arte din Berlin. Am rămas prieteni, cântăm din când în când împreună și a fost o constelație fericită pentru această colaborare. Am cântat lucrărie foarte îndrăgite din repertoriul românesc. Sunt piese pe care le-am cântat din copilărie și piese foarte îndrăgite și de publicul românesc, de exemplu, celebrul Dans țărănesc de Constantin Dimitrescu, un cântec vechi de Paul Constantinescu, care, probabil, toți elevii de la violoncel îl studiază la un moment dat. Au mai fost și câteva lucrări de Enescu și Bela Bartok, pentru că Bela Bartok a fost foarte mult inspirat și de muzica populară românească și a compus câteva lucrări în acest timp.

Când vă vom putea asculta?

Concertul va fi transmis duminică seara, la ora 19.00 din câte știu, ora Germaniei.

Cum vedeți această perioadă a recitalurilor de acasă, a concertelor fără public și a izolării? Cum ați petrecut ultimele luni, având în vedere contactul minim cu publicul?

A fost extrem de dificil. Pentru noi toți este o perioadă bizară, dar în același timp, mai avem câteva raze de speranță, precum această oportunitate de a da câte un concert pentru televiziune, pentru radio. Am învățat și școala răbdării, mi-a luat ceva timp. Mă împac cumva cu gândul că acești ani vor fi niște ani sacrificați, dar în același timp nici nu îmi pierd speranța. Am încredere că lumea va reveni la un normal, cu toate că această nouă normalitate nu va mai coincide cu cea de dinainte, dar am încă încrederea că vom reveni în curând pe scenă.