Invitatul Săptămânii la Perpetuum Mobile este Excelența Sa, domnul Arthur Mattli, Ambasadorul Elveției la București.

Excelența Voastră, în primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru acest interviu.

Multumesc pentru invitaţie postului dumneavoastră de radio.

Cred că ascultătorii nostri ar trebui să ştie că sunteţi un mare iubitor de muzică clasică. De unde vine această pasiune?

Există, cel mai probabil, o latură medicală și una culturală care se completează pentru a defini pasiunea mea pentru muzică. În ceea ce privește latura culturală: m-am născut și am crescut într-un oraș foarte muzical din Elveția. Lucerna este binecunoscut ca un oraș cu o viaţă muzicală vibrantă cu diferite festivaluri dedicate mai ales a muzicii clasice și a celei religioase. Eu însumi am cântat în două coruri și am studiat pianul la Conservator. Părinții mei erau iubitori de muzică. Împreună cu ei am participat la nenumărate concerte și spectacole de operă.

În ceea ce privește latura medicală a răspunsului. Cercetările neuroștiințifice ne învață că muzica are un mare impact asupra creierului nostru. Când ascultăm muzică, creierul nostru eliberează dopamină, un fel de hormon al fericirii. Cu alte cuvinte, muzica ne face fericiți, învățăm mai întâi să ascultăm, nu să vorbim. Interesant este că nu există nici un studiu care să arate că, consumul de muzică este dăunător, dar știm cu siguranţă că muzica înalţă spiritele și încurajează viața comunității.

Aţi studiat pianul, iar profesorul dumneavoastră l-a avut ca professor pe Dinu Lipatti. Este adevărat?

Este corect. Doamna Heidi Harry, profesoara mea de pian la Conservatorul din Lucerna, a fost mai întâi elevă a lui Hubert Harry, cel care a studiat la Geneva cu Dinu Lipatti. Cei doi s-au căsătorit mai târziu. Am avut marele privilegiu de a cânta în fiecare săptămână în casa lor, pe pianul de concert, pe care era mulajul mâinilor puternice ale lui Rahmaninov, iar pe un perete era o fotografie discretă a lui Dinu Lipatti. Sonoritatea pianisticii lui Dinu Lipatti a influenţat estetica interpretării lui Hubert Harry de-a lungul vieții, l-au adus pe Hubert Harry în Elveția. Admirația sa pentru Lipatti a fost imensă. Aproape fiecare recital îl încheia amintindu-ne de Dinu Lipatti, interpretând coralul de Bach (Isus rămâne bucuria mea, din Cantata Herz und Mund und Tat und Leben, BWV 147), pe care însuşi Lipatti îl cânta foarte des.

Este arta lui Lipatti unul dintre argumentele pentru care aţi acceptat postul de Ambasador al Elveției în România?

O să vă răspund în mod diplomatic: nu am fost deloc nemulțumit pentru că mi s-a oferit postul de ambasador al Elveției în România. Am cunoscut România dintr-o vizită diplomatică anterioară și m-am simțit foarte norocos să mă întorc la București, să trăiesc aici și să explorez viaţa muzicală grozavă și moștenirea culturală a acestei țări. Pe plan musical, știam deja despre Dinu Lipatti, dar știam și despre Gheorghe Zamfir. Unul dintre discurile sale pe vinil făcea parte din colecția noastră de familie și am remarcat înregistrarea lui Zamfir alături de legendarul organist și etnomuzicolog elvețian, Marcel Cellier.

Sala de spectacole din Cetatea Medievală de la Sighişoara, pe care aţi inaugurat-o anul trecut, poartă numele de Auditorium "Dinu Lipatti-Clara Haskil". Este Clara Haskil un alt reper al pasiunii dumneavoastră pentru muzică?

Da, cu siguranţă. Charlie Chaplin a spus înainte de a muri la vârsta de 88 de ani, că trei persoane l-au impresionat cel mai mult în viaţă: Albert Einstein, Winston Churchill și Clara Haskil. Într-adevăr, când ascultăm astăzi înregistrările Clarei Haskil, rămânem profund impresionați de interpretarea ei catifelată, discretă, incredibil de precisă și de transparentă. Cred că Dinu Lipatti și Clara Haskil erau ca niște magicieni: pianul lor nu are doar clape albe şi negre. Când îi asculţi, ambii artişti ne fac să vedem mii de culori frumoase!

Excelența Voastră, aveți vreun compozitor preferat?

Compozitorul pe care îl admir cel mai mult este Johann Sebastian Bach. Sunt pur și simplu fascinat de compozițiile sale. El a fost mai mult decât un compozitor: a fost unul dintre cei mai importanți arhitecți ai limbajului tonal din muzica europeană. Frumusețea și profunzimea muzicii sale transpare în micile şi în marile sale opusuri, cum ar fi acea simplă Siciliană în mi bemol major (BWV 1031), din Invenţiunile sale, acele partituri de şcoală, din muzica pentru orchestră și din Caietele Clavecinului Bine Temperat. Mă gândesc și la muzica sa sacră tulburătoare și emoționantă, cum ar fi de exemplu, Pasiunile lui Matei. Mă gândesc de asemenea şi la muzica sa încântătoare și optimistă, cum ar fi concertele de la Brandenburgice sau magistralele Variaţiuni Goldenberg.

Academia Sighişoara este un proiect educational şi artistic, rodul cooperării româno-elveţiene pe care îl sprijiniţi. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest proiect

Academia Sighișoara a fost fondată în 1993, ca un Festival de muzică estival la Sighișoara, de către violonistul elvețian de origine română Alexandru Gavrilovici și flautistul elvețian Heidi Indermühle. Ceea ce a început ca un modest curs de măiestrie pentru tineri muzicieni din Elveția și România, în ambianţa romantică a Fortăreţei Medievale de la Sighișoara, a devenit în curând, un festival muzical semnificativ. De atunci, în fiecare an, o duzină de profesori de renume internațional care reprezintă diverse instrumente, au participat la cursurile și concertele festivalului, care au avut loc în prima și a doua săptămână din luna august. Nu există alt oraș în România cu un schimb muzical mai constant între muzicieni profesioniști elvețieni și români ca Sighișoara

Editia din acest an a Academiei Sighişoara a fost anulată din cauza pandemiei, însă pe 25 octombrie va avea loc la Sighişoara un concert pe care Ambasada Elveţiei îl organizează împreună cu Primăria oraşului. Ce ne puteţi spune despre acest concert al cărui motto este: Show must go on?

Concertul de la Sighișoara este un concert de solidaritate cu toți acei artiști care au pierdut legătura cu publicul și poate și speranța de fi artiști. Vrem să le mulțumim pentru arta lor și să ne exprimăm solidaritatea și speranța pentru muzicieni și iubitori de muzică deopotrivă, în aceste momente dificile în care ne aflăm. Mai mult ca oricând, avem nevoie de muzică pentru a ne înălţa spiritul. Și da! Viaţa muzicală trebuie să continue.

Ştim că faceţi parte din clubul ascultătorilor Radio România Muzical. Ce mesaj puteţi să transmiteţi iubitorilor de muzică în această perioadă dificilă în care ne aflăm?

Noi avem în Constituția elvețiană un lucru care poate părea ciudat. Articolul 67 spune: Confederația și Cantoanele vor încuraja educația muzicală. Cred că Radio România Muzical este un mare și important promotor al educației muzicale. În aceste vremuri dificile, mii de ascultători se află izolaţi acasă pentru că se află în carantină sau se află pe un pat de spital, mulţi dintre aceştia şi mulţi alţii vor căuta un radio care să le fie alături mai mult decât înainte. Așa cum am spus, ascultarea muzicii și educarea ulterioară este înălțătoare pentru spirit. Și acesta este cel mai important mesaj: muzica este benefică pentru noi toți și trebuie să fim recunoscători că avem un post de radio de calitate, precum Radio România Muzical. Vă îndemn să susținem împreună arta prin toate mijloacele de care dispune fiecare.

Excelenţă, vă multumesc şi vă doresc succes în organizarea concertului de duminică de la Sighişoara.

Mulțumesc, Radio România Muzical.