La Editura Casa Radio este în curs de apariție un nou disc semnat de Luiza Zan, alături de Big Band-ul Radio, condus de Ionel Tudor. Intitulat „Night and Day”, albumul cuprinde atât lucrări celebre din repertoriul de jazz, cât și creații proprii.

Când a fost înregistrat discul?

Înregistrările sunt făcute în cadrul unui concert live, care a avut lor pe 21 februarie 2019, dedicat memoriei lui Nat King Cole, un concert care a cuprins numai piese de iubire, plus o piesă pe care eu am scris-o, pe versuri de Mihai Eminescu, traduse de Dimitrie Crin, după poezia Lacul. Se intitulează The Lake. În cadrul concertului am mai cântat, tot compoziția mea, Her Violin, în aranjamentul lui Dave Stamps Big Band.

Să ne vorbiți un pic despre aceste două lucrări, vă rog.

O să încep cu The Lake. Este o compoziție după Lacul, așa cum am spus, de Mihai Eminescu și a fost o provocare personală pe care mi-am făcut-o singură, de a scrie după o lucrare în limba română ceva apropiat de starea pe care am trăit-o eu când am citit și am interpretat Lacul. Am cântat-o în diverse formule corale în limba română, și pentru mine Lacul lui Eminescu a însemnat o trăire foarte profundă a unor sentimente de iubire și însingurare și am încercat să aduc cumva în muzica pe care am scris-o, ce am simțit eu atunci când am citit-o prima dată, acum foarte, foarte mulți ani. Her Violin este o compoziție care apare în albumul Herittage, album pe care l-am lansat în 2016, în amintirea mamei mele, și este o piesă dedicată mamei mele, orchestrată pentru Big Band și voce, de Dave Stamps, un foarte mare trombonist și compozitor și aranjor și foarte bun profesor din Statele Unite și prieten de-al meu.

Ce însemnătate au pentru dumneavoastră celelalte lucrări pe care le-ați ales?

Albumul se deschide cu o piesă foarte dragă mie, se numește Cherokke. Nu am ascultat-o în interpretarea lui Nat King Cole, deși acest album a fost gândit cumva, în memoria sa, însă am ținut neapărat să interpretăm cu Big Bandul, această piesă, pentru că este un aranjament foarte, foarte frumos de Peter Helborzheimer. Este una din piesele puternice de pe album. Deci, albumul se deschide cu o piesă foarte puternică. Celelalte piese fac parte din repertoriul standard Nat King Cole. Sunt piese, precum Almost like being in love sau Orange colored sky, Angel eyes. Fiecare din piesele acestea înseamnă piese pe care eu le-am ascultat prima dată la 12 ani, la 13 ani, care mi-au marcat tot traseul muzical, de atunci și până acum. Una dintre piese este creația preferată de jazz, pe care o îndrăgește fiica mea cea mică foarte mult. Se numește Orange colored sky. O altă piesă pe care s-ar putea să placă foarte mult este bisul de pe album și anume Kansas City, în care se poate asculta foarte clar și aportul publicului. Există un moment, în care se face un dialog cu publicul și mă bucur foarte tare că domnul Călin Gibescu, inginerul de sunet, care a mixat și a masterizat această înregistrare, a redat cu atât de multă acuratețe prezența fizică a publicului din sală, din acea seară, pentru că se aude atât de clar vocea publicului, încât, efectiv face parte din coloana sonoră a acestui album.

Vorbind despre prezența publicului în sala de concerte, nu putem să nu ne gândim cu tristețe la momentul în care ne aflăm acum. Cum v-a afectat această perioadă?

Astăzi, în mod special îmi găsesc mai greu cuvintele, pentru că astăzi este o zi în care mă marchează cu putere deciziile care se iau la nivel guvernamental, vizavi de artiști și concertele live. Sunt decizii care se iau de pe o zi pe alta și consecințele asupra noastră sunt foarte puternice, nesiguranța în care ne simțim cu toții din martie încoace, mai ales cei din sectorul independent cultural, este cea care a fost afectată foarte puternic, face să ne găsim mai greu decât de obicei cuvintele și să spunem lucruri care să încurajeze publicul să vină în continuare la concerte. Deci, e foarte greu să încurajezi publicul să vină la concerte, atunci când nu se țin sau chiar dacă se țin, când suntem în condiții atât de dură pandemiel. Pe mine direct m-a afectat, pentru că mi-am pierdut multe turnee, însă vreau să vă spun că acest album, de săptămâna viitoare se va putea găsi de cumpărat fizic, se va putea comanda și online și vom găsi o cale să rămânem aproape unii de ceilalți, în varianta aceast. Aceasta este criza momentului, este o criză medicală și trebuie să ne adaptăm ca să putem supraviețui și mental, dar și spiritual. Avem nevoie de muzică și trebuie să o facem, chiar și online, pentru că nu putem pur și simplu să luăm o pauză. Suntem muzicieni, noi trebuie să cântăm în fiecare zi, chiar dacă nu ne vede publicul, noi studiem zilnic. Eu pot să mă mândresc cu faptul că am devenit un destul de bun acompaniator pentru mine însămi, neavând posibilitatea să lucrez cu colegii mei. Încercăm să ne perfecționăm stând acasă, încercăm să păstrăm legătura cu publicul, așa, la distanță, online, transmițându-le din când în când niște update le ce-am mai făcut, postând câte un clipuleț, postând un mic moment așa, de-acasă, din perioada de studiu, încurajându-i să-și dorească în continuare să se exprime prin artă. Chiar și venitul la un spectacol de teatru, la un concert, este o formă de exprimare a unor emoții. Acest album, în primul și în primul rând, se datorează Big Band-ului Radio și faptului că maestrul Ionel Tudor m-a invitat să cântăm împreună acel concert, care a fost un concert senzațional. Țin minte senzația pe care am avut-o atunci la sfârșitul concertului și mă bucur nespus că doamna Gilda Rădulescu a decis la finalul acelui concert, să păstrăm amintirea acelui concert vie și s-o împărtășim cu restul lumii, care va dori să cumpere sau să asculte, pur și simplu, la radio, acest disc.