Irina Iordăchescu, duminica aceasta, în 27 septembrie, sunteți Contesa în spectacolul cu opera "Nunta lui Figaro", de Wolfgang Amadeus Mozart, pe scena Operei bucureștene. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această revenire pe scena de spectacol după o perioadă de absență impusă?

Este o perioadă de imense schimbări, la care fiecare încearcă și chiar reușește să se adapteze, fiecare după puteri și după înțelegere. Mozart este o bucurie sufletească, indiferent în ce context este cântat, și-și poate manifesta puterea miraculoasă a creațiilor sale. În acest context, desigur că lucrurile nu mai puteau rămâne așa cum au fost scrise. A trebuit să se reducă foarte mult din durata spectacolului. Maestrul Vlad Conta și maestrul Ștefan Neagrău au lucrat împreună și au găsit cea mai bună variantă, cea mai logică, dacă pot să spun așa, care să respecte totuși firul acțiunii și lucrurile să rămână de înțeles pentru public și pentru noi. S-a găsit cea mai bună variantă și cel mai probabil ne vom încadra în maxim două ore.

S-au operat modificări și la nivel de regie, înseamnă, dramatic?

Bineînțeles, de-a dreptul dramatic. Putem vedea partea dramatică a lucrurilor, pe care, desigur, chiar n-o putem igonora. Faptul că nu mai putem să avem o legătură între personaje, firească. Nu mai putem să ne atingem, nu mai putem să fim apropiați la sub doi metri, neavând mască. De altfel, eu nu susțin cântatul cu mască. Asta mi-o asum și o declar fără nici un fel de rezerve, pentru că, în primul rând, afectează cântul, afectează fenomenul vocal, emisia vocală și afectează inclusiv sănătatea celui care face acest efort, pentru că nu este o respirație normală, așa cum avem atunci când mergem la cumpărături, în supermarket. Este o respirație profundă. Hai să vedem și o parte bună a lucrurilor. Cred că suntem puși în fața unei situații în care ar trebui să căutăm mai mult în interior, să găsim mai mai multă expresivitate în gest, în nuanțele vocale, în privire. Poate este un plus, poate că vom găsi resurse infinit mai profunde de a transmite un mesaj decât atunci când lucrurile erau foarte evidente și directe.

În aceeași partitură mozartiană, ați interpretat și rolul Susannei.

Da, așa am debutat în 2006.

Când a intrat acest rol al Contesei în repertoriul dumneavoastră?

Înainte de pandemie. A fost ultimul meu spectacol. Debutul în rolul Contesei, de pe 27 februarie 2020, a fost ultimul meu spectacol.

Este a doua oară când apăreți în acest rol.

Da. În mod normal era programat în martie, după, ceea ce era foarte bine, pentru că un rol trebuie să crească. Nu trebuie lăsat foarte mult timp după debut. Este extrem de necesar să fie cântat imediat după, când este toată acea clocotire, nașterea acelor sentimente și a trăirilor personajului sunt proaspete, sunt trăite și imediat după, vine o maturizare. Al doilea spectacol, întotdeauna pentru mine o maturizare a personajului. Invit publicul din tot sufletul să vină și să ne rămână alături, pentru că această instituție are nevoie de suportul publicului ei, are nevoie să existe. Este obligatoriu să existe în acest oraș și în această țară, așa cum de altfel, simt că este valabil pentru absolut toate instituțiile de gen din România.