Cei 100 de ani de activitate ai Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România vor fi sărbătoriți prin turneul UCMR 100, susținut de Orchestra Română de Tineret, în perioada 23-25 septembrie. Cum priviți semnificația acestui eveniment?

În primul rând, pentru Orchestra Română de Tineret este o onoare să săsbătorească una dintre cele mai importante societăți muzicale din România, devenită ulterior, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, la cei 100 de ani. Este un moment special în această perioadă de criză, pot să spun și culturală, pentru că, cu greu ne urnim și pornim activități culturale, iar acest turneu fiind primul de acest fel în România și mai ales, primul prin care organizăm concerte și în interiorul sălilor de concert, nu numai în exterior, dovedește dragostea și afecțiunea noastră pentru muzica românească și pentru această creație, care iată, un popor are nevoie de această creație și România se poate lăuda cu creații excepționale, pe care multe dintre ele au fost prezentate pe mari scene ale lumii și continuitatea trebuie să existe.

Turneul va avea ca opriri, București, Sibiu și Timișoara. O formulă restrânsă, cu siguranță, în condițiile pandemiei. În mod normal ar fi fost mai extins decât atât?

Așa este, da. Ne-am fi dorit o orchestră mult mai mare, însă datorită restricțiilor actuale, nu putem decât să programăm un repertoriu adecvat acestei situații, așa că vom avea o orchestră alcătuită din maxim 30 de persoane pe scenă, cu multe instrumente muzicale și cu distanțarea potrivită, așa cum este dorită și trecută în restricțiile respective, însă, chiar și la acest tip de repertoriu, pentru o orchestră mică, avem lucrări extraordinare și vorbesc în primul rând, de Orchestra Română de Tineret, care este dirijată de maestrul Cristian Mandeal, care-i va avea ca soliști pe clarinetistul Emil Vișenescu și pe flautistul Matei Ioachimescu, iar lucrările pe care le prezentăm în cadrul acestui turneu sunt reprezentative pentru creația românească. Este vorba de Vlad Ulpiu, o lucrare, Înmuguriri, cred că se cântă pentru prima dată în această formulă. Este vorba de Doina Rotaru, Concertul nr. 1 pentru flaut și orchestră. Theodor Grigoriu, o lucrare care se numește Melodie infinită, Adrian Iorgulescu, Ipostaze II, un concert pentru clarinet, orchestră de coarde, percuție și pian și în final, Concertul pentru orchestră de coarde de Remus Georgescu. Așa cum ați amintit, la București va avea loc în curtea interioară a Universității Naționale de Muzică din București, unde au studiat toți acești cinci compozitori, care se află pe afișul acestui concert, 23 septembrie, la București, 24, în Sala Thalia din Sibiu și 25, în Sala Capitol, în Sala Filarmonicii Banatul din Timișoara.

În final, v-aș ruga să ne spuneți, cum vedeți rolul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor în viitor, prin perspectiva vieții muzicale românești și nu numai.

Rolul oricărei asociații, dar mai ales a societății, a Uniunii Compozitorilor este esențial pentru continuitatea creației românești, pentru că Uniunea adună pe cei mai reprezentativi compozitori ai României, îi promovează, iată, îi stimulează, în așa fel, încât să creeze și că continuie această activitate, iar muzica românească poate să meargă înainte numai dacă existe o uniune care să îi ajute și, iată, să programeze și acest tip de eveniment, pentru că acest turneu este co-finanțat de către UCMR-Ada, o uniune, de asemenea, extrem de importantă, care vine în sprijinul compozitorilor români.