Muzicianul a debutat pe scena de la Gewandhaus joi, 20 februarie.

În 9 și 13 februarie ați concertat alături de Royal Philharmonic Orchestra. Cum ați descrie cele două evenimente?

Da, într-adevăr, am avut un debut destul de surprinzător. De fapt, am înlocuit un pianist; un fel de last minute replacement, din fericire, cu o piesă de-a mea de lungă cursă - Rapsodia după o temă de Paganini de Rahmaninov... o orchestră de top, o piesă pe care o aveam în portofoliu de ceva timp, au fost două concerte absolut fenomenale.

Să ne vorbiți, vă rog, despre debutul la Gewandhaus din Leipzig. Ce înseamnă acest concert pentru dumneavoastră?

Sincer să fiu, mi-e foarte greu să cred încă că o să am, efectiv în patru ore, debutul în Gewandhaus - probabil una dintre cele mai vechi orchestre din lume. Chiar mă uitam pe holurile acestei săli... afișe cu debutul lui Mozart, Beethoven, Brahms, Schumann și programele pe care le-au interpretat. Mi-e încă un pic greu să realizez că undeva, într-o arhivă, lângă aceste programe o să apar și eu cu evenimentul din această seară. Aș putea să spun că, în primul rând, este un program destul de impresionant și destul de rar întâlnit pe o asemenea scenă - oarecum tradițională - a Orchestrei Gewandhaus din Leipzig. Dirijorul cu care voi cânta, Omer Wellber, a venit cu un concert destul de actualizat timpurilor noastre. În principiu, vom pune un pic sub microscop problema imigrării, care în Germania e destul de serioasă. Fiind Anul Beethoven, Omer Wellber a descoperit un vis de-al lui Beethoven, cum s-a trezit la un moment dat în Ierusalim și a fost șocat că nu se poate descurca, lumea nu-i înțelege limba germană și, efectiv, și-a dat seama că e complet pierdut și acolo o să rămână pentru totdeauna. Și, bazat pe acest vis, Omer a avut un commissioned work pentru această seară, o piesă scrisă special pentru orchestră și actor de Ella Milch-Sheriff, o compozitoare israeliană, în care efectiv se discută câțiva din factorii aceștia... cumva, în principiu să înțelegem din muzică, cum notele pot să stea în armonie chiar dacă mai sunt momente disonante sau anumite atonalități, totuși notele pot să reziste împreună și creează armonie și asta ar trebui de fapt să ne aducă împreună și să ne înțelegem unii pe alții, muzica fiind limbajul universal. Și prin piesa pe care o voi cânta eu, Concertul dublu pentru vioară și pian de Mendelssohn, și aici există un mic lemon twist - în locul viorii am introdus un instrument exotic, un instrument din afara spectrului german, mandolina (concert pe care l-am susținut și la Ateneul Român, în noiembrie), tocmai ca să arărăm că indiferent că a fost scris pentru vioară, cântând aceleași note la mandolină se creează aceeași atmosferă magică și concertul e în continuare funcțional. Și se va termina cu Simfonia a IV-a de Beethoven.

Nu sunteți la prima colaborare cu dirijorul Omer Wellber. Cum v-ați cunoscut și ce ne puteți spune despre maniera sa de lucru?

Ne-am cunoscut la Concursul Arthur Rubinstein; cu el am susținut etapa finală. El având o pseudoistorie cu România, o profesoară de-a lui din Israel... ea l-a învățat regulile de bază și a fost alături de el până când și-a luat zborul pe scenele internaționale; și, cumva, are un punct sensibil pentru România, ca și pentru tipul acesta de pașaport. Și-apoi, bineînțeles, partea a doua a chimiei noastre artistice e faptul că și eu abordez muzica un pic mai nonconformist. Încercăm să găsim tot felul de metode de a interpreta respectând textul, să găsim totuși un alt unghi sau o altă umbră a unor pasaje, să ținem totuși publicul atent chiar dacă a ascultat de câteva sute de ori o anumită piesă. Și asta îi place foarte tare și la mine, că tot timpul abordez cu un aer nou, tânăr și destul de euforic toate piesele pe care le cânt, și faptul că sunt deschis la situații de genul... teoretic, pe hârtie, în seara asta e un program oarecum riscant din punct de vedere stilistic. Suntem în fața unei orchestre cu sute de ani de tradiție și ne-am hotărât, câțiva post-moderniști, să schimbăm așa, să punem un pic de spices ingredients.

După cum spuneați mai devreme, alături de Jacob Reuven, veți interpreta Concertul pentru vioară, pian și orchestră de Felix Mendelssohn într-un aranjament pentru mandolină, pian și orchestră. Cum ați descrie această versiune în comparație cu originalul?

Într-un singur cuvânt clar - exotic. Și, mai pe larg, oarecum sunt mai mult adeptul acestei versiuni. Tehnica mandolinei, acest pizzicatto care poate să devină un pic claustrofobic la un moment dat, poate să ridice anumite suspiciuni. Când m-aș uita eu pe un afiș, mi-aș pune câteva întrebări înainte să merg la un asemenea concert, dar Jacob cântă la mandolină de aproape 30 de ani și el, la rândul lui, are o altă abordare, merge foarte mult pe o interpretare cantabilă, în loc să fie o interpretare destul de percusivă. Și asta, în anumite momente din Mendelssohn, din concertul din seara asta, se potrivește mult mai autentic oarecum emoțiilor pe care tânărul Mendelssohn încearcă să le comunice prin piesă. Efectiv, sunt momente în care ne simțim pe o gondolă în Veneția, sunt momente în care suntem în floarea pubertății mendelssohniene și asta, cumva, din mandolină se evidențiază mult mai clar decât prin ce am ascultat, versiunile cu vioara.

Considerați că acest aranjament pierde un anumit aspect din esența originalului sau credeți că are doar aspecte de oferit?

Nu știu dacă se pot compara. Sunt două instrumente cu tehnică complet diferită. Cu siguranță însă, evidențiază cu totul altceva decât în versiunea cu vioară, care e la fel de funcțional.

În 27 și 28 februarie, veți susține alte două concerte sub bagheta lui Omer Wellber, de această dată la Parma. Acolo îi veți avea colegi de scenă pe violonistul Vadim Gluzmann și violoncelistul Pablo Ferrandez, alături de care veți interpreta Concertul pentru vioară, violoncel, pian și orchestră de Beethoven. Cum vedeți această lucrare atât ca parte din repertoriul dumneavoastră, cât și în contextul mai larg al creației beethoveniene pentru pian?

Pentru mine a fost o lucrare-surpriză. Sincer, nu i-am dat prea multă atenție până de curând. Având aproape 50 de minute și fiind în Do major, cumva, pentru mine ecuația era destul de clară, că suntem expuși unor 50 de minute în care Beethoven efectiv stoarce tot elixirul posibil din Do major; care chiar asta face, dar într-un fel extrem de nobil, nu pare absolut deloc chinuit, forțat. Tot concertul se desfășoară într-un mod extrem de organic și natural. Suntem din nou plimbați printr-un spectru destul de larg de emoții, de texturi, de puncte culminante, avem și un rondo în partea a III-a... E o lucrare șocant de succesfull și la fel de șocant de necântată, foarte rar observată pe programele orchestrelor mari; probabil și din faptul că sunt trei soliști, care în câteva zile trebuie să devină o singură voce și pentru violoncel, din câte am înțeles, e o lucrare extrem de sadică. probabil și asta contribuie cumva la raritatea cu care se introduce în programe.

Și, în contextul mai larg al creației beethoveniene, vizavi de concertele pentru pian și orchestră, cum vedeți această lucrare?

Clar e de enfant terrible al lucrărilor lui Beethoven. Are anumite ingrediente destul de confuze; în anumite părți nu e clar că e Beethoven, ar putea să fie Mozart, ar putea, nu știu, deveni chiar și Strauss în anumite momente culminante. Cred că, efectiv, a avut câteva implicații sociale poate și câțiva prieteni pe care-i cunoscuse la momentul respectiv când a compus-o și s-a luat până și pe el prin surprindere.

Ce proiecte urmează pentru dumneavoastră?

Următorul proiect e o vacanță de o săptămână în prima săptămână din luna martie și apoi începem din nou cu un concert solo în nordul Germaniei, câteva concerte un pic mai exotice în Marrakech, în Mexic. Voi deschide concursul din Tel Aviv, Arthur Rubinstein, în mai. Voi reveni pe scena Sălii Radio pe 22 mai și apoi la Cluj, în iunie. În august, voi avea debutul la Festivalul Lucerne din Elvația. În septembrie, voi susține din nou a patra ediție a festivalului meu de la Piatra Neamț, Neamț Piano Festival, urmat de un debut la Konzerthaus Berlin, în Sala Beethoven, cu Gabriel Bebeșelea. Și, apoi, un turneu destul de extensiv în Asia, apoi revin în Concertgebouw și cred că o să închei cu încă un concert solo în Fabrica Fazioli din Sacile.