Doamnelor și domnilor, în studioul Radio România Muzical se află una dintre cele mai apreciate voci ale jazz-ului românesc, Luiza Zan. Bine ai venit.

Luiza Zan: Bine v-am găsit. Bună ziua.

Știu că vii de la repetiția cu Big Band-ul Radio. Mâine are loc un concert foarte important pentru muzica, să spunem, de dragoste. Vă reamintesc că dialogul nostru se vede live pe Facebook Radio România Muzical și pe site-ul romania-muzical.ro. Luiza Zan ești artistul care, spuneai undeva, ai învățat să-ți dezbraci vocea.

Așa am spus?

Da. Ce ar înseamnă asta?

Luiza Zan: Am învățat să mă dezbrac cântând. Îmi place foarte mult să exprim cu vocea, ceea ce nu pot exprima cu cuvinte sau cu gesturi. Sunt un om care, probabil v-ați dat seama deja, mă descurc foarte prost vorbind și nu cântând, iar prin muzică, prin cântat, găsesc mult mai multe cuvinte decât se pot pronunța în orice limbă.

Ai început să cânți de pe la patru ani, după câte știu.

Atunci am luat primul premiu, da. Probabil am cântat mai demult, dar la patru ani am luat primul premiu pe scenă.

Iar în 1996, dacă mi-aduc eu aminte, tot de undeva, l-ai descoperit pe Nat King Cole.

În 1993 și anul acesta am avut marea șansă de a dărui omului care m-a făcut să-l descopăr pe Nat King Cole, un foarte important, prețios cadou. Am interpretat Nat King Cole, o variantă simfonică, cu orchestra Filarmonicii din Ploiești.

Pe 13 februarie, nu?

Da. Este ziua de naștere a lui Pierre Vanord, omul care mi-a pus în mână primul disc cu Nat King Cole și i-am oferit drept cadou, un concert integral, Nat King Cole, interpretat la pian de Mariano Castro și dirijat de Cristian Oroșanu.

Este una dintre dorințele pe care le exprimasei anul trecut de a cânta cu o orchestră simfonică și uite că s-a împlinit.

Dorințele se împlinesc.

Așa este. Să amintim totuși, că ai fost și la Sibiu, pe 15 februarie, nu-i așa, la prima ediție a carnavalului de-acolo. Ai cântat cu Jazzpar Trio, chiar trio-ul pe care-l vom vedea și mâine pe scenă, nu-i așa?

Exact. Am inaugurat o serie de concerte altfel, într-o filarmonică, Chimnița filarmonicii din Sibiu vrea să aducă mai aproape ascultătorii de altfel de muzici, de filarmonică. Am încercat să facem o paralelă între muzica clasică de jazz și muzica clasică.

Pe lângă faptul că tu cânți muzică, și scrii muzică.

Mai rar în ultima vreme. Am scris, da.

Ce te inspiră când scrii muzică?

Alte muzici, întâmplări. Atunci când mi se pune pixul în mână și mi se spune: scrie, că ai de terminat o piesă până mâine dimineață. Și asta mă poate inspira. Adică și stresul e un motiv de inspirație. Un pic nedrept, dar asta e. Dar în general mă inspiră alte muzici, mă inspiră alte sunete. Acum sunt într-un moment foarte bun de a scrie. Sunt foarte marcată de o întâmplare din viața mea personală. Am descoperit un sunet nou, în natură. Am descoperit sunetul frunzelor căzând. Și n-am crezut că mă mai surprinde ceva pe lumea asta, dar făcând o ședință foto și stând toată lumea în foarte mare liniște în pădure, am auzit ceva nou și nu știam, e susurul râului, plouă, ce e și, când colo, cădeau frunzele pe jos și sunt profund marcată de acel sunet și urmează să scriu ceva.

Foarte interesant. Scrii și muzică pentru filme. De fapt ai scris pentru niște filme.

Am scris mai demult.

Dar și pentru piese de teatru, nu? Radu Afrim te-a corupt, ca să spunem așa.

El m-a cooptat în primul proiect crossover din viața mea. A fost o experiență extraordinară, din care am învățat enorm. Am lucrat la spectacolul Năpasta, la Teatrul Național, 2012 și a fost o muncă intensă și cu multă răsplată, după.

O piesă de-acolo, Călare?

Da. Una din piesele din acest spectacol este inclusă într-o altă interpretare pe albumul meu Herritage din 2016, deci în varianta cu combo de jazz.

Ce muzică te relaxează? Am auzit că tu asculți și Bach.

Ascult Bach foarte mult. Bach nu mă relaxează, pentru că mă pune la treabă. Întotdeauna Bach mă pune pe gânduri, îmi încrețește creierul, Bach. Îmi place foarte mult să ascult, dar ca să mă stimulez, nu ca să mă liniștesc. Atunci când vreau să mă liniștesc ascult muzică instrumentală. Niciodată muzică cu voce. Pe mine nu mă relaxează muzica vocală, pentru că la fel, stau foarte atentă. E deformare profesională, deci n-am urechi ca toată lumea. Am urechi mereu atente, chiar când merg la o cafea de exemplu și stau de vorbă într-o cafenea cu niște prieteni, rog frumos oamenii din localul respectiv, să oprească muzica dacă e cu vocea, pentru că nu mă pot concentra, sunt foarte atentă.

Că vorbim despre muzici cu voce. I'm a fool to want you cu Billie Holiday.

Cea mai frumoasă piesă din lume.

Mai este o piesă care-ți place ție și pe care ai fi vrut s-o scrii, dar îți propun s-o ascultăm într-o variantă instrumentală acum și să ne spui după aceea despre ce e vorba.

Dacă o ghicesc.

Luiza Zan, în studioul Radio România Muzical. Ce-am ascultat?

Am ascultat Luiza de Antonio Carlos Jobim. Nu, nu mi-aș fi dorit să scriu eu piesa asta. Mă bucur din suflet că există pe pământ, că a fost scrisă și este piesa căreia eu îi datorez numele meu.

Așadar, doamnelor și domnilor, Luiza Zan va fi mâine seară pe scena Sălii Radio, într-un concert interesant, alături de Big Band-ul Radio. Big Band-ul Radio cu care tu colaborezi de mult timp. Este o colaborare constantă. Ai și un album lansat alături de Big Band-ul Radio, cu o înregistrare din concertele pe care le-ați susținut împreună.

Da. Tot în 2016 am lansat un album împreună. Se numește Live, pentru că noi tot cântăm împreună și poate că unii ascultători fideli s-au săturat de anumite piese, pe care noi le-am îndrăgit foarte mult și le-am mai repetat. Vreau să spun că mâine seară vom cânta piese în primă audiție, grele, swing și foarte, foarte frumoase, deci încercăm un repertoriu un pic proaspăt, nou, frumos, greu.

Sub titlul Dragobete s Wings.

Dragobete s Wings, da. Nu credeam că o să se prindă așa de greu lumea că e un joc de cuvinte și au fost oameni care mi-au spus: măi, dar ce e cu prosteala asta, cu aripile lui Dragobete. Zic: nu, nu. E vorba de swing. Ce să fac? Eu cu conceptul am stat prost, de data asta, pentru că sunt doar cântăreață.

Hai să nu bagatelizăm, pentru că, uite, de exemplu, aici la Radio România Muzical se va transmite live concertul și sunt sigur că ascultătorii noștri s-au prins, ca să spunem așa, despre ce ați vrut voi să spuneți acolo. Alături de tine e un trio, Jazzpar Trio? Spune-ne câteva lucruri despre el.

Cu Jazzpar Trio cânt de anul trecut. Jazzpar Trio sunt trei dintre cei mai buni prieteni ai mei din lumea asta și din orașul meu și suntem și vecini și copiii se joacă împreună. La chitară este Gaspar Almos, la vioară și voce este Gaspar Csaba și la contrabas, Vitalyos Lehel. Cu Lehel am mai cântat în București, dar în formula asta am cântat în noiembrie anul trecut, tot pe scena Sălii Radio, în cadrul unui festival, Festivalul Decebal Bădilă. Însă, noutatea este că, mâine seară vom cânta cu toții, împreună. Pentru câteva piese vom cânta Big Band, voci și trio. O să fie un concert amplu, măreț și sper că toată își aduce pantofii de dans, pentru că va fi foarte, foarte antrenant.

De-abia așteptăm să-l ascultăm mâine seară la Sala Radio și în direct pe Radio România Muzical. Spuneai că vrei să scrii ceva despre căderea frunzelor. Să înțeleg că pregătești un album de autor? Ai unul.

Mă tot împinge de la spate cineva. Am însă atâtea lucruri în program. Am proiectul acesta cu Nat King Cole Symphonic, pe care îmi doresc ca anul acesta să-l cântăm în toate filarmonicile din România și cu orchestrele din toată țara. Este un proiect la care s-a muncit mult. Mi-ar părea rău să-l cântăm doar așa, când și când. AȘ vrea să fie toată lumea interesată să-l cânte cu noi. E un proiect de jazz pentru orchestre simfonice. E o chestie care mai rar se întâmplă. Printre muzicienii de clasic, să înceapă să cânte cu swing, e o încercare destul de interesantă.

E destul de altfel.

Este destul de altfel și din fericire, Mariano Castro știe cum să pună biciul pe ei. Și domnul Oroșanu știe cum să-i țină sub control, așa că are șanse să fie proiectul anului, pentru mine. Dar mai am încă un turneu pe care-l pregătesc în străinătate. E prima dată când o să merg în Grecia. Vom cânta la festivalul de jazz din Atena, împreună cu Sarik Peter Trio. Mai am un turneu pe care îl voi avea în luna iunie în Ungaria, alături de Gyarfas Istvan și Berkes Balazs, unii dintre cei mai importanți muzicieni de jazz ai Ungariei și mai sunt încă vreo două turnee despre care aș vrea să vorbesc când se apropie momentul, așa că de scris, nu știu când o să am puțin timp. Dar, da, printre picături, profit de faptul că merg cu trenul destul de puțin, dar atât cât merg, scriu pe tren, muzică.

Interesant. Thelonius Monk spunea că inspirația vine noaptea. La tine vine pe tren?

Da, că atunci nu trag copiii de mine. Da, inspirația vine când ești singur și mie mi se întâmplă rar.

Așadar, mâine, 20 februarie, Dragobete swings, cu Luiza Zan, alături de Big Band-ul Radio, Jazzpar Trio, un concert pe care Radio România Muzical îl va transmite live. Luiza, îți mulțumesc. Știu că ești după o repetiție obositoare și după un drum lung. Joi, îți urez succes. Să răspândești dragostea și primăvara, atât la Sala Radio, cât și pe undele Radio România Muzical.

Vreau să mulțumesc din suflet, sutelor, multelor sute de oameni care au cumpărat bilet pentru acest concert. Am văzut că iarăși facem sold-out la Sala Radio și sunt foarte, foarte încântată și mândră, și bucuroasă că jazz-ul se vinde și mulțumesc din suflet fiecăruia din oamenii care vor veni mâine seară la concert. Vă promit că n-o să vă pară rău.